vineri, 9 octombrie 2009

Ministerul Educaţiei şi "publicurile" sale






Da, da! "Publicurile"- aţi văzut bine (daţi click pe poza de mai sus). Minunăţia de plural se lăfăie fix pe pagina de Internet a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Cu un minim efort de gândire, realizez că "inovarea" din titulatură, dacă tot nu se aplică sistemului de învăţământ, se manifestă şi ea pe unde apucă: pe spinarea limbii române, de pildă!
 
 În inocenţa lor, domniţele de la Biroul de Presă s-or fi fâstâcit, pesemne, din prea multă admiraţie faţă de o distinsă domnişoară europarlamentar, care tulbura, nu demult, o naţie întreagă cu "succesurile" sale. Au mai contribuit şi nişte domni cu "almanahele" ,"serviciurile" şi, de-atunci, schingiuirea pluralului s-a răspîndit ca o molimă pe plaiurile Mioriţei.
(Sper că aţi apăsat pe cuvintele scrise cu alb şi subliniate, ca să vă mai destindeţi puţin.)

Să revenim la subiect.  Nu o să redau tot ce scrie DEX-ul despre substantivul "public", puteţi să vedeţi şi singuri, dacă apăsaţi aici.
 
 Reţineţi că "public" este un substantiv defectiv de plural, adică are formă numai la singular. A spune public-publicuri este la fel de strâmb ca în următoarele cazuri: cinste-cinsturi, foame-fomi-fomuri, lene-lenuri. Sună rău, nu? Desigur, pentru că sunt greşite toate aceste forme.

Ţineţi-vă bine acum! Eu nu m-aş mira prea tare dacă, peste o vreme, forma de plural "publicuri" ar fi menţionată în dicţionare, măcar ca jargon. De ce? Pentru că, stând de vorbă cu specialişti în publicitate sau în relaţii publice, i-am auzit de multe ori spunând "publicuri" sau "publicuri-ţintă" şi nu "publicul". Iată cum mi-au explicat: pentru ei nu există un singur fel de public, ci mai multe, fiecare având interese diferite, comportament diferit, reacţii diferite etc. În plus, ei dau cuvântului "public" un sens mult mai larg decât  vorbitorii obişnuiţi: orice grup de oameni care au un interes cât de cât comun se cheamă public.

Într-o manieră asemănătoare, fizicienii spun "fizica laserilor", în timp ce dicţionarele cer forma "lasere", iar matematicienii vorbesc de "numere aleatoare",  deşi dicţionarele insistă pe "aleatorii". Mai avem şi exemplul electroniştilor, care folosesc pluralele masculine rezistori, tranzistori, condensatori, etc. în timp ce dicţionarele reflectă felul de a vorbi al nespecialiştilor, cu terminaţia de plural neutru -oare.

Interesant, nu? Şi totuşi... până să avem dicţionare care să includă şi "publicurile" Biroului de Presă al Ministerului Educaţiei, eu le acord o bilă gri domniţelor de acolo. Va deveni albă cînd vor învăţa să pună virgule şi să formeze pluralul cum trebuie.

Un comentariu:

irinuca trutescu spunea...

Hahaha! Rusine celor care au angajat acolo o turma de incompetenti... se vede pe site, se vede in clase. Ce e mai trist e ca isi lasa amprenta pe "intelectualii" in formare.

De la Vanghelie nu cred ca mai are cineva vreo pretentie... tocmai ce spunea zilele trecute ca el a invatat pe strada, nu la facultati. Scoala vietii, nu limba romana, evident... :))

Trimiteți un comentariu