joi, 1 aprilie 2010

Fără tăntălăi!

Da, nu-i recunoaște nenea DEX, iaca! Da' uite că e băiat de treabă și nu ne lasă chiar așa, fără prostime... ne pune în brațe tontălăii, ca să nu rămânem cumva neconsolați.:D

Știu că e un cuvânt des folosit, tocmai de-asta insist: nu se zice tăntălau, ci tontălău, de la tont.

6 comentarii:

Alisandra spunea...

Un blogue très intéressant!

Profa' de Română spunea...

Merci beaucoup! :)

Alisandra spunea...

De rien!

Enache Mihaela spunea...

Dar ce ziceti de "eu vroiam" - acel hibrid foarte interesant intre "voiam" si "vream"?
Am ramas bouchée cand mi s-a atras atentia.

Profa' de Română spunea...

Mihaela, poți să mă tutuiești, să știi :)

Despre ”vroiam” pot să zic doar că îmi zgârie timpanele, însă nu mai mult decât ”vruiam”, care e pur și simplu odios!

Anonim spunea...

Tot DEX ne „învaţă” că: „Nitrat de argint = compus al natriului, [...]”. Meritul acestei descoperiri nu este al meu, ci al soţiei mele, care înainte de a urma filologia a absolvit un liceu de chimie. Înseamnă că toa'răşii chimişti sunt „tonţălăi” (dacă e tont - tontălău, logic ar fi tonţi - tonţălăi, nu tontălăi) dacă generaţie de generaţie au învăţat că nitratul de argint (numit şi azotat de argint - AgNO3) este un compus al azotului (N), nu al natriului (Na)! Pentru asemenea greşeală de tont, regretatul profesor universitar dr. Lucian Bagiu (nu era filolog, era inginer, dar avea limba română la degetul mic de la picior) le-ar fi spus celor care au făcut-o ca studenţilor care ziceau gogomănii: „Mă, puiu', dacă tu-mi demonstrezi chestia asta o să ai premiul Nobel, iar eu o să am avion la scară pentru că te-am descoperit!”
Asta a fost introducerea, ca să vedem că nici DEX nu e infailibil. De altfel, DEX nu ştie nici ceea ce ştie poporul: când se foloseşte tont şi când tăntălău. După DEX, e totuna tont sau tontălău. Ceea ce e corect formal, însă e termen redundant. Dar tont şi tăntălău au înţelesuri diferite.
Un exemplu simplu: tăntălău este un fotbalist care calcă pe minge la mijlocul terenului, iar mingea iese în aut. Greşeala n-a avut consecinţe „catastrofice” (cum se zice amu) pentru echipa lui, însă tipul s-a făcut de râsul publicului. Dar dacă un fotbalist calcă pe minge în careul propriu, aceasta ricoşează la adversar şi acesta dă gol, atunci cel care a călcat pe minge este considerat tont (sau tontălău) şi, vai de urechile lui ce-i vor auzi!
Constat însă că DEX ne lasă în ceaţă când e vorba despre căcălău. Potrivit logicii DEX, ar trebui să zicem căcalău (dacă pornim de la căcat) sau cacalău (dacă luăm în considerare caca), dar toată lumea zice căcălău. Pun pariu că nici prietenii nu ştiu de ce...

Trimiteți un comentariu