joi, 10 februarie 2011

Despre ”trecerea în neființă” la creștini

De câte ori avem câte un deces al vreunui om important, presa abordează subiectul, firește. Trec peste patetismul cu care mulți reporteri și prezentatori simt că trebuie să ”joace” prestațiile live și mă opresc la o expresie omniprezentă în astfel de momente: ”a trecut în neființă”.
Nu cred că este folosită cu rea voință, ci din neștiință, drept care mă străduiesc să explic, scurt de tot, ce e în neregulă cu o astfel de exprimare.
 
”Neființa” asta este în total dezacord cu crezurile creștinilor, iar noi ne pretindem creștin-ortodocși, aici e problema pe care o semnalez eu. De la Iisus Hristos încoace, toată suflarea creștină crede în viața de după moarte, în ființarea veșnică, altfel spus. Or veșnicia este la polul opus neființei, dacă mă-nțelegeți!

Să-l iei chiar și pe Mitropolitul Bartolomeu Anania și să-l ”treci în neființă” înseamnă să-l plasezi în neant, într-o zonă tulbure și neagră, care n-are nimic de-a face cu Lumina și binecuvântarea promise. Mai ales în cazul unui om care a crezut o viață în Ființa veșnică a lui Dumnezeu, cred că e complet anapoda să te exprimi de o asemenea manieră. Mergând pe logica asta (sau pe lipsa ei, mai degrabă), ajung să mă-ntreb ce mai sărbătorim de Înviere, dacă tot ne amenință neființa, de cum am pus mâinile pe piept!

Cei care au înțeles și vor să ocolească, de-acum încolo, expresia ”a trecut în neființă”, pot opta între:
- ”a trecut la cele veșnice”,
- ”a trecut la cele sfinte”,
- ”s-a stins din viața pământească” sau ”s-a stins”,
- ”a plecat dintre noi”,
- ”a plecat în Împărăția Cerurilor/ la Dumnezeu”.

Personal, nu le agreez pe:
- ”a decedat” (mi se pare prea rece),
- ”a sucombat” (îl găsesc peiorativ),
- ”a încetat din viață” (aer neutru, de comunicat oficial),
- ”a murit” (îmi contrazice credința).

Nefiind partizana excesului de zel, cred că este, totuși, important să facem astfel de diferențe și să distingem între nuanțe. Credința unui neam nu trebuie să fie contrazisă nici de faptele, dar nici de vorbele sale. Nu-i puțin lucru, Cuvântul...

Update: am găsit asta, după ce am scris articolul. Găsiți acolo și alte expresii potrivite, recomandate chiar de Bartolomeu Anania.

10 comentarii:

IRina spunea...

Bună seara!
Felicitări pentru tot ce faceti pe acest blog!
Am citit destul de multe articole şi pot spune că ar fi un suport didactic minunat pentru copiii care îşi petrec timpul la calculator.

Referitor la acesta articol, parcă aş avea ceva de "obiectat"..
Nu mi se pare a fi eronată expresia, pentru că sensul ei este unul care trebuie privit din puncte de vedere teologic, nu analizat la sensul de bază al cuvăntului.
Având în vedere că fiecare om este rezultatul armoniei dintre trup şi suflet, putem spune că este o fiinţă, deoarece vizibil e doar trupul, iar sufletul e ceva "nevăzut".
Odată ce trupul e părăsit de suflet, acesta din urmă continuă să existe, dar nu e vizibil ori palpabil, deşi "trăieşte".
Luând în considerare că numim "fiinţă" ansamblul format din trup şi suflet, momentul în care sufletul părăseşte trupul eu cred că poate fi numit "trecerea în nefiinţă" deoarece jumătatea vizibilă a fiinţei nu va mai exista, dar cea mai importantă (sufletul) continuă să existe, dar într-o formă mistică.. în nefiinţă.

Probabil că ar fi mai în măsură să explice cineva cu studii teologice de rang mai înalt, dar eu m-am rezumat la "bagajul de cunoştinţe teologice" pe care îl am eu am în dotare, având în vedere că sunt studentă la Facultatea de Geografie.

O seară bună!
Încă o dată: Felicitări!

:)

Profa' de Română spunea...

Tocmai la sensul teologic mă refeream și eu, draga mea :) Pentru ortodocși, neființa e sinonimă cu necredință.
Ca să nu fii, însă, nevoită să mă crezi pe mine pe cuvânt, am dat fuga pe Google și m-am întors cu un link ce-ți va fi util.

http://www.mediafax.ro/cultura-media/ips-bartolomeu-expresia-trecerea-in-nefiinta-folosita-de-jurnalisti-sechela-a-limbajului-comunist-5791826

Mda... mă uit și nu-mi vine să cred: nu știu ce m-a tras să zic fix de Bartolomeu Anania, fără să am habar că îl contraria teribil expresia ”a trecut în neființă”... Ce chestie!

Îți mulțumesc pentru vorbele frumoase despre blogul meu și baftă la școală! Te-aștept cu drag și-n alte zile!

Seară frumoasă! :)

disa spunea...

Neoprotestantii spun:"a trecut la Domnul."
Sa fiti binecuvantata!

Profa' de Română spunea...

Ce frumos e să-ți începi ziua cu o binecuvântare! Mulțumesc, Disa, mi s-a luminat fața! :)

Zic bine neoprotestanții. Și chiar nu le scapă și câte-un ”a trecut în neființă”? Dacă nu, bravo lor!

Și tu să ai o zi luminată de binecuvântări!

Alexandru spunea...

Frumoasă pagină! Şi frumos articol. Felicitări!
Este atât de important să învăţăm să folosim corect limba noastră. De la vârste mici, ar trebui cultivată şi dezvoltată dragostea copiilor pentru limba română. Prea mulţi sunt cei care o stâlcesc fără niciun pic de respect.

Profa' de Română spunea...

Îți mulțumesc mult, Alexandru!
Mă bucură tare mult cuvintele tale :)

Te mai aștept! O zi frumoasă!

Marycix spunea...

Aveti dreptate si bine ati facut ca ati incercat sa lamuriti ce se intelege prin aceasta expresie: "trecerea in nefiinta"!

Radu spunea...

Io as fi zis: a crapat prostu', sa-i fie de colo pana dincolo si noua amintirea lui usoara pana o sa dispara!
Evident, nu sunt suficient de cretin ca sa fiu crestin!

Anonim spunea...

N.B. Cititorii dumneavoastră ar trebui să înțeleagă faptul că ateii și agnosticii au „dezlegare” la utilizarea acestei expresii, care, în esență, nu este eronată. În cazul de față, pentru a determina dacă expresia este sau nu corectă, după cum ați susținut și dumneavoastră prin intermediul unei abordări mai nuanțate, totul depinde de unghiul din care privești.

Lotus spunea...

Apropo de asta, în Occident este uzuală expresia: "şi-a dat duhul" în timp ce orientalii folosesc: "şi-a părăsit trupul". Seamănă, dar la o privire mai atentă, parcă nu răsare... :)

Trimiteți un comentariu