De câte ori avem câte un deces al vreunui om important, presa abordează subiectul, firește. Trec peste patetismul cu care mulți reporteri și prezentatori simt că trebuie să ”joace” prestațiile live și mă opresc la o expresie omniprezentă în astfel de momente:
”a trecut în neființă”.
Nu cred că este folosită cu rea voință, ci din neștiință, drept care mă străduiesc să explic, scurt de tot, ce e în neregulă cu o astfel de exprimare.
”Neființa” asta este în total dezacord cu crezurile creștinilor, iar noi ne pretindem creștin-ortodocși, aici e problema pe care o semnalez eu. De la Iisus Hristos încoace, toată suflarea creștină crede în viața de după moarte,
în ființarea veșnică, altfel spus. Or
veșnicia este la polul opus
neființei, dacă mă-nțelegeți!
Să-l iei chiar și pe Mitropolitul Bartolomeu Anania și să-l ”treci în neființă” înseamnă să-l plasezi în neant, într-o zonă tulbure și neagră, care n-are nimic de-a face cu Lumina și binecuvântarea promise. Mai ales în cazul unui om care a crezut o viață în Ființa veșnică a lui Dumnezeu, cred că e complet anapoda să te exprimi de o asemenea manieră. Mergând pe logica asta (sau pe lipsa ei, mai degrabă), ajung să mă-ntreb ce mai sărbătorim de Înviere, dacă tot ne amenință neființa, de cum am pus mâinile pe piept!
Cei care au înțeles și vor să ocolească, de-acum încolo, expresia ”a trecut în neființă”, pot opta între:
- ”a trecut la cele veșnice”,
- ”a trecut la cele sfinte”,
- ”s-a stins din viața pământească” sau ”s-a stins”,
- ”a plecat dintre noi”,
- ”a plecat în Împărăția Cerurilor/ la Dumnezeu”.
Personal, nu le agreez pe:
- ”a decedat” (mi se pare prea rece),
- ”a sucombat” (îl găsesc peiorativ),
- ”a încetat din viață” (aer neutru, de comunicat oficial),
- ”a murit” (îmi contrazice credința).
Nefiind partizana excesului de zel, cred că este, totuși, important să facem astfel de diferențe și să distingem între nuanțe. Credința unui neam nu trebuie să fie contrazisă nici de faptele, dar nici de vorbele sale. Nu-i puțin lucru, Cuvântul...
Update: am găsit
asta, după ce am scris articolul. Găsiți acolo și alte expresii potrivite, recomandate chiar de Bartolomeu Anania.