Clișee verbale - "ca-n filme", "pe cinste ", "adevarat". Of.

Nu știu ce trăsnaie este, automat, o adevărată provocare, cutariță e un adevărat lider, gropile sunt adevărate capcane, toate urmăririle borfașilor sunt ca-n filme, orice chef răsuflat devine o petrecere pe cinste, o ceartă banală primește, rapid, eticheta de adevărat scandal, două dosuri de palmă echivalează cu o bătaie ca-n filme, te miri ce duduiță este o adevărată vedetă, etc.

Înțeleg sărăcia vocabularului, doar este consecința directă a sărăciei lecturilor, dar... chiar așa de rupți în coate să fim când vine vorba de găsit un amărât de epitet? Nu mă mai apuc acum să dau eu idei pe-aici,  că nu mai terminăm până mâine! Mă rezum la a formula câteva rugăminți: 

1. încercați, pe cât posibil, să nu folosiți în exces expresiile de mai-sus!

2. dacă vă auziți copiii sau nepoții abuzând de folosirea acestor clișee verbale, ajutați-i să renunțe la ele!

3. nu vă feriți, dragii mei, să fiți mai... poetici în exprimare - bogăția limbajului nu este un păcat, ci o virtute!

Succes!

Nu v-au ajuns atâtea "bătăi de cap"? Mie, da!

"Zăpada le-a dat mari bătăi de cap drumarilor."

"Legea pensiilor le dă mari bătăi de cap guvernanților."

"Șoferii au mari bătăi de cap cu gropile din București."

"Maidanezii provoacă mari bătăi de cap edililor, dar și cetățenilor."

Mda... ce să zic, cam mari și cam multe bătăile-astea...

Aloooo! Mass-media din România? Ați greșit expresia, bre, jurnaliștilor! Se zice "bătaie de cap", nu "bătăi"! Așa e limba română, cu pretenții, ce să-i facem? Uite, negru pe alb, bucățică ruptă din DEX:

BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 
I.1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 
    ♢ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate.
    ♢ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva)=a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.)  
     ♢ A da bătaie = a zori, a grăbi. 
Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală.
Bătaie de joc = batjocură; p.ext. faptă urâtă, incalificabilă.   
  2. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 

  3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 

Gasiți aici restul definițiilor. 

Poate vă gândiți că nu e chiar atât de grav un plural, acolo... Ei bine, e! E groaznic! 
Cum vi s-ar părea să zic eu, acum, "aș vrea să pun la bătăi suma X", în loc de "aș vrea să pun la bătaie"? Cum sună "l-a luat în bătăi de joc", față de "l-a luat în bătaie de joc"?
Ce părere aveți de "dau bătăi, să termin treaba mai repede", în comparație cu "dau bătaie, să termin treaba mai repede"? Păi vedeți?

O zi fără bătaie de cap vă doresc!

"Se merită" sau nu?

Păi nu, dragilor, nu "se merită", niciodată nu "se merită"! De ce? Pentru că nu avem acest verb în dicționar - "a se merita".

Nu e nicio tragedie, putem folosi cu toată încrederea forma "a merita", recomandată de fratele DEX: 

  

MERITÁ, mérit, vb. I. Tranz. 
♦ A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau  rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. 

♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. 

♦ Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter.  

E toată lumea lămurită? Tare m-aș mai bucura! În caz că mai persistă, totuși, vreo confuzie, iată și câteva exemple de folosire corectă/greșită a acestui verb:

merită să cumperi/ se merită să cumperi 

nu merită să înveți/ nu se merită să înveți

merită să dai atât de mult/ se merită să dai atât de mult

sper să fi meritat atenția/ sper să se fi meritat atenția

Chiar sper să fi meritat...

 

Cacofonii

Cacofonii serviți? Găsiți una, vreți-nu vreți, la Realitatea Tv, în meniul de prânz: "mâncare care".

Nu vreau să fac un mare caz din asta, pentru că nu e o mare greșeală, ci mai mult o alunecare de la estetica exprimării. 

Eu aș fi evitat-o alegând un alt titlu, că doar variante se găsesc cu duiumul:

"Ne îmbolnăvim mâncând", "Bolile vin din mâncare", "Plătim, mâncăm, ne-mbolnăvim", "Capcanele din farfurie", etc.

Ca să nu-mi uit vorba, "mâncare care" rămâne o alăturare cacofonică, să nu vă îndoiți de asta! Și DEX zice la fel:

CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie.  

 

Deși se bate monedă doar pe alăturări de genul că/co, că/cu, că/ca, nu doar acestea sunt cacofonice, dragii mei!  Plaja cacofoniilor este mult mai largă, cuprinzând și repetițiile suparătoare ale unor silabe sau grupuri de sunete, așa cum se întâmplă în exemplul dat.

Repet, nu sunt greșeli flagrante, dar dacă putem evita astfel de exprimări, de ce n-am face-o?

Deszăpeziți-vă dicția, ok?

Scurt pe doi: se scrie și se pronunță corect "deszăpezire", și nu "dezăpezire".

Stați, că nu scăpați așa de ieftin! Scrisul ca scrisul, dar ce ne facem cu vorbitul? Că și aici avem sincope serioase. Excesul de zel îi mână pe mulți către o pronunție de mai mare râsul. Din dorința de a arăta că ei știu că se zice cu "s", apasă pe el fără milă, și dă-i și accentuează-l până nici nu se mai aude "deszăpezire", ci "desîzăpezire" sau "des-sîzăpezire". Păi ce e asta, prieteni? Sună groaznic!

La Antena3, spre exemplu, e o domniță care a întrecut demult orice măsură cu "dessîzăpezirea" ei, aceasta nefiind însă unica pronunție nefericită, din păcate.

Ascultați-o un pic: trei rostiri, tot atâtea greșeli - în doar un minut!

Și dicția mai intră în cod portocaliu, nu doar vremea, nu? 

Succes la deszăpezire!

In vitro, in extenso, in vino...

Oare e vreun sport la modă să te faci de râs taman când vrei să pari mai cult și mai inspirat? Că mulți fani mai văd în arena mass-media...

De ce n-or spune vorbitorii invitați la emisiuni "pe larg", bunăoară, ci se agață de "în extenso"? Bag seamă că au lipsit de la orele de latină, pentru că, altfel, ar fi știut că litera "î" numai latinească nu e...

La fel de nelămurită sunt și în privința lui "in vitro" - m-aș fi așteptat ca măcar medicii să nu spună "în vitro", ca să nu mai pomenesc de moderatori și de restul invitaților... Dacă tot am luat-o pe ărătură, propun să spunem "în vîtro", ca să știm o treabă... of

Închei cu o întrebare: dar cu... vinul, cu vinul ce-ați avut, fraților? Toți lăutarii grabnic dătători din arcuș, dar și din gură, pe la emisiunile de pseudo-divertisment, nu mai prididesc cu "în vino verita"! Ce oroare! O salvare ar putea veni din partea vedetelor care modereaza show-ul, dacă s-ar pricepe să emită forma corectă a expresiei, dar ți-ai găsit... e grea ea și româna, darămite latina!

Reiau expresiile de mai-sus, cu explicațiile aferente:

IN EXTÉNSO loc. adv. pe larg; în detaliu, în întregime. (< lat. in extenso)
IN VÍTRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator.  
IN VINO VÉRITAS - Adevărul este în vin, adevăr grăiește cel care bea vin


Închin și eu o cupă imaginară, în speranța că vor veni zile mai bune pentru limba română!

sursa foto: www.fineartamerica.com(pictorul se numește Bernard Renot)

Talangă. Se numește "talangă".

E un soi de must have să ai fermă pe Facebook. Ce cîștigi dacă ai una? Greu de spus: poate sentimentul acut că pierzi timpul? :D

Pe Farmville se fac colecții, e o fibrilație continuă în a strînge gândaci, fluturi, pene colorate sau piese country kitsch. Una dintre acestea este cow bell. Pare ceva util la casa omului, nu? Dacă nu știți, aflați de la mine că e foarte dificil să găsești unul, așa că e de-nțeles de ce toată lumea le pândește și le ridică-n slăvi: "clopot de vacăăăăă, am găsit un clopot de vacă la tine la fermă, mulțumesc mult, X".

Clopot de vacă? Haa-ha-ha-ha... cum să nu râzi, în patria Mioriței, de o traducere atît de... școlărească? Clopot de vacă, auzi... N-ar fi oare mai simplu să folosim un termen consacrat acestui... accesoriu? Talanga nu mai e bună, dragii mei, s-a demodat? Eu cred că mai e, totuși, în trend, fiindcă așa zice fratele DEX, uite:

TALÁNGĂ, tălăngi, s.f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot.

Ardelenii pun cireașa pe tort cu două regionalisme tare haioase: țingălău sau țoangă(asta e doar pentru vite). Promit să folosesc acești termeni, spre stupefacția generală a fermierilor virtuali...Vă dați seama cum o să sune: "am găsit un țingălău" sau "caut și eu o țoangă"?

Succes la Farmville! :))   

Adaug aici un MIC DICȚIONAR, pentru eventualitatea în care apare vreun cititor care nu înțelege cuvintele în limba  engleză:
must have - ceva ce trebuie să ai neapărat, ceva indispensabil;
piese country kitsch - piese pe stilul kitsch, specifice zonei rurale;
cow bell - talangă


O zi bună tuturor!

sursa foto: www.arvamont.com

Regula de aur (I)

Ne obișnuim cu orice. E valabil pentru tot ceea ce ține de trupul sau de sufletul nostru. Câte lucruri nu ni s-au părut extraordinare la început, pentru ca, după o vreme, să nici nu le mai băgăm în seamă? Câte drame nu ne-au secătuit de lacrimi pentru ca, după un timp, să sfârșească într-un ungher al memoriei? De câte ori nu am înghițit în sec după te miri ce, pentru ca, la un moment dat, să nu ne mai trezească nicio reacție? 

Totul se "tocește" pe lumea asta, dragii mei! E ideea pe care mă sprijin nu pentru a dirija vreun cor de lamentări, ci pentru a vă furniza un sfat excelent, pe care l-am preluat de la marii psihologi și pedagogi ai lumii. 

Sfatul este următorul: să inventați tot timpul recompense noi, dar și pedepse noi pentru copiii(elevii) voștri. De ce? Aveți mai-sus explicația: pentru că, obișnuindu-se cu "premiile" sau cu interdicțiile pe care li le fixați pentru faptele lor, vor sfîrși prin a le trata cu indiferență, ceea ce nu cred că v-ar plăcea.

E o regulă de aur, dacă vreți, pentru toți cei care sunt implicați în educația copiilor: fiți impredictibili atunci când îi răsplătiți pentru faptele bune, dar și când îi "taxați" pentru cele rele! 

Partea și mai interesantă abia acum vine: regula este valabilă și pentru adulți, nu doar pentru copii! Încercați să vă diversificați paleta de bonusuri și de sancțiuni și când vă raportați la partenerul de viață, la părinți, la prieteni sau la colegii de serviciu! Veți vedea că începeți să obțineți de la ei exact atitudinile pe care le așteptați!

De ce să semanăm cu niște plăci vechi și stricate, care cântă mereu aceeași partitură? Doar și noi le detestăm! Imaginația abia așteptă să fie folosită, iar comoditatea așteaptă și ea sa fie... învinsă, așa că... la treabă!

Succes!

sursa foto: http://www.freakingnews.com/ 

Cu un "i", cu doi sau cu trei de "i"?

Cu... oricâți de "i", dar să fie puși unde trebuie, nu la plezneală!
E jale, oameni buni, cu pusul "i"-ului în coada cuvintelor! Eu am o bănuială: că sunt probleme serioase și cu urechea muzicală, nu numai cu gramatica, din moment ce unora le "sună" bine forme ca: "să ști că", să fi fericit", "să vi la mine", dar și "să aflii ceva", "să umflii baloane" etc.

Inutil să dau explicații extrase din manual! Este evident ca mulți cască de plictiseală numai când aud de așa ceva.

Facem altfel, iată cum: dacă nu știi câți de "i" trebuie să pui, fă așa: spune cuvântul cu voce tare, fă efortul ăsta, nu e unul prea mare! Ideea e să te concentrezi pe sunetele pe care le auzi în timp ce rostești cuvântul, da?

Luăm un exemplu: "să scrii bine". Zi cu voce tare! Zi-l mai întâi ca și cum ar avea un "i" - să scri. Simți cît de rău sună, cît pare de ciuntit? Ești pe drumul cel bun! Urechea ta muzicală îți dă cel mai bun semnal că nu un "i" vrea să audă, ci doi, astfel încât rostirea să fie prelungă, lină, ca și cum ai cînta: să scrii, să scrii, sa scrii...

Ascultă-ți, deci, simțul muzical și pronunță acum cu doi de "i". Altă treabă, nu? E imposibil să nu se simtă diferența, oricât de afon ar fi un om!

Repetă exercițiul cu: "să vii", "să ții", "să fii","să știi". O sa-ți prindă bine. Repetă procedura ori de câte ori ai dubii cu privire la scrierea cu un "i" sau cu doi de "i" a unui cuvânt.
Succes!