”Jambiere” versus ”jampiere”

Meci strâns, nimic de zis, între cele două... Simpatiile sunt împărțite: mulți comentatori sportivi de primă linie manifestă o reală fascinație pentru forma cu ”p”, ”jampiere”, în timp ce alții pronunță cu ”b”, ”jambiere”.

Limba română ține doar cu ultimii ;)

JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambière.  (DEX '98)

Incorect: jampiere

Corect: jambiere

Termenul face casă bună și cu moda, dragilor, nu doar cu sportul. Folosiți-l, deci, cu încredere, și la magazin, când cumpărați articole de genul celor din imagini!

Comfort, comfortabil?

Sunt ok ambele forme - dar nu în limba română, ci în... rongleză, grai atât de iubit, din câte văd, pe plaiul mioritic :D
Limba română insistă pentru ”confort”, ”confortabil”. Cu ”n”, da, nu cu ”m”.
Insist și eu, dacă mi-e permis, de teamă să nu-mi pocnească timpanele atât de timpuriu, de cât comfort primesc, sărmanele, din toate părțile...

Revin și arăt:
Incorect: comfort, comfortabil
Corect: confort, confortabil

”Da-ți”? Păi se poate?

Se poate, văd... În mari încurcături îi mai pune pe câte unii bietul ”a da”, verb simplu ca ”bună-ziua”. Îl și conjugăm imediat, ca nu cumva să-l scrie cineva cum e scris la Realitatea, adică greșit.

Eu dau
Tu dai
El(ea) dă
Noi dăm
Voi dați
Ei(ele) dau

Asta e tot, dacă vorbim de indicativ prezent. Când dăm o comandă sau adresăm o cerere, un sfat, o rugăminte, îl trecem la imperativ, unde a da îmbracă două forme mari și late: dă! sau dați!

A-l scrie pe dați în forma da-ți e ca și cum l-am scrie pe dăm sub forma dă-m. Arată ca naiba, nu?
Eu știu de unde vine confuzia: mulți se gândesc la ”dă-ți”, ca în ”dă-ți seama!”/ ”dă-ți cu părerea!”, și de-asta îl fracturează pe ”dați”, scriindu-l cu cratimă. E simplu de constatat că avem de-a face cu același mod imperativ invocat mai-sus, numai că în primul caz(dă-ți) verbul este la singular, iar în cel de-al doilea caz(dați) este la plural, ambele la persoana a-II-a.

Deci: ”dați” nu se scrie niciodată cu cratimă - ”da-ți”, ne-am înțeles?

”A refula” e una, ”a defula” e alta

De foarte puține ori mi-au trecut pe la ureche folosiri adecvate ale acestor verbe. De regulă, vorbitorii abuzează fără milă de bietele ”refulări”, de al căror sens trag ca de un elastic. Așa se face că, vrând să spună că ”și-au descărcat sufletul” în fața cuiva, mulți zic ”am refulat” sau ”m-am refulat”. Greșit. Iată de ce:

1. verbul nu este ”a se refula”, ci ”a refula”, verb tranzitiv. La fel stau lucrurile și în cazul lui ”a defula” .
2. sensurile sunt răstălmăcite după ureche, ceea ce duce la situații comice, în care cineva îți povestește toată viața lui, cu toate relele și belelele, după care adaugă ”m-am refulat și eu, că prea s-au strâns multe!”. De aici și caraghioslâcul, pentru că nu de ”refulare” era vorba, ci de ”defulare”. Ca să zic și mai pe înțeles, refularea a fost când le-a strâns, când le-a adunat în subconștient, nu acum, când le dă afară. Dicționarele zic așa:

a refula = a respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului

a defula = a da curs liber ideilor refulate în subconștient, a-și descărca sufletul

Deci? Sunt ok și refulările, și defulările, că doar oameni suntem, dar măcar să nu le confundăm...

Semne de punctuație(I)

Am observat că mulți dintre bloggeri(și nu numai ei) aplică destul de vag regulile de bază ale redactării computerizate. Nu mă refer la mari finețuri și chichițe, ci la încălcarea unor norme elementare, foarte ușor de deprins, de altfel. Bunăoară, virgulele, punctele și toate semnele de punctuație sunt adesea încadrate de pauze - așa apare o inflație de spații goale ce nu-și au rostul și care, în plus, fac textul greu lizibil. Iată câteva exemple:

1) incorect: de mâine , o să...                                corect: de mâine, o să...
2) incorect: deși sunt în vacanță,voi scrie...          corect: deși sunt în vacanță, voi scrie...
3) incorect: Plec .Nu mai zăbovesc aici,e inutil .   corect: Plec. Nu mai zăbovesc aici, e inutil.

Reguli:
1) nu puneți pauză înainte de virgulă, ci după virgulă! Regula este valabilă pentru toate semnele de punctuație!
2) nu așezați cuvintele și semnele de punctuație ca într-un sac, înghesuite ca vai de ele! Pagina e mare, nu vă zgârciți la pauze, ci doar puneți-le unde trebuie!
3) Punctul nu trebuie să aibă spații libere stânga-dreapta, ci doar în dreapta!

Vă vând un pont: puneți pauze doar în dreapta semnelor de punctuație, nu și în stânga lor! O să fie ok, veți vedea!

”Drept care” versus ”drept pentru care”

Deși pare să se fi impus în vorbirea curentă, varianta ”drept pentru care” nu este corectă. Cei care vor să vorbească limbă română ”ca la carte” ar trebui, deci, s-o evite și să-l folosească pe ”drept care”. Iată definiția din DEX:

drept care - prin urmare, în concluzie, deci, așadar

Recunosc că îmi sună nițeluș cam strâmb acest ”drept care”, ca și cum i-ar lipsi ceva, dar... e bine că avem cu ce-l înlocui, dacă nu ne convine cum sună, nu?  :)

Medicație sau medicamentație?

Iată forma greșită, medicamentație, extrasă dintr-un articol publicat chiar astăzi în ediția online a unui cotidian central.

Corect se spune medicație. La fel de corectă este și sintagma tratament medicamentos. Găsiți aici definițiile care vă vor convinge.

Alcoolic versus alcoolist

Învinge alcoolicul. Detașat. Găsiți în DEX dovada.

Forma "alcoolist" este greșită, nu o mai folosiți!

Avem alcoolism și alcoolic, dar nu "alcoolist". Formele alcolist și alcolic, cu un "o", nici nu mai intră în discuție - sunt pe arătură rău de tot.

"Ca drept dovadă" - ce corvoadă!

Spuneți-le, din partea mea, celor care folosesc expresia "ca drept dovadă" că nu e frumos să vorbească așa...

Rugați-i să înceteze.

Dacă se încruntă și vă întreabă "de ce?", ziceți-le că doar Mărgineanu, în cântecelul "Paraschiva", mai vorbește ca ei, numai că el o face în glumă, "Paraschiva" fiind un cântec de paranghelie, cum se zice în popor...

"Ce mult te-am iubit, Paraschivo!

Ți-am zis-o de-o mie de ori

Și, ca drept dovadă,

Ți-am adus grămadă

Vreo trei basculante dă flori..."

Sfătuiți-i să spună, pe viitor, "ca dovadă" sau "drept dovadă". E suficient.

Viruși sau virusuri?

Răspuns: ambele. Alegerea formei de plural trebuie să ne fie dictată, însă, de domeniul la care vrem să ne referim. Domeniul medical își revendică forma "virusuri", în timp ce zona IT și-a adjudecat forma de masculin "viruși".  

Pe scurt, virusurile sunt pentru ființe, virușii - pentru computere.
 

VÍRUS, virusuri, s.n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursă a unui rău moral. [Pl. și: (m.) viruși]. – Din fr., lat. virus.

VÍRUS, viruși, s.m. ~ 2. (Inform.) Program care se autocopiază pe un calculator, fără știrea utilizatorului, infectând părți din sistemul de operare sau alte programe executabile. Folosit adesea în sintagma virus informatic.  

sursa foto: www.faqs.org, www.gerasoftech.ro

Fără tăntălăi!

Da, nu-i recunoaște nenea DEX, iaca! Da' uite că e băiat de treabă și nu ne lasă chiar așa, fără prostime... ne pune în brațe tontălăii, ca să nu rămânem cumva neconsolați.

Știu că e un cuvânt des folosit, tocmai de-asta insist: nu se zice tăntălau, ci tontălău, de la tont.

"Înșală", "așază" sau "înșeală", "așează"? Cum o fi corect?

Mergeți pe prima variantă, că nu dați greș -"înșală", deci, și nu "înșeală"!
                                                                     "așază", și nu "așează"!

Conjugarea la indicativ prezent se face fix cum vedeți mai jos Pentru alte moduri și timpuri, vă invit să dați o fugă aici și aici, pe dexonline.

Pentru cei grăbiți:
înșel/ înșeli/ el, ea înșală/ înșelăm/ înșelați/ ei, ele înșală
așez/ așezi/ el, ea așază/ așezăm/ așezați/ ei, ele așază

Facem o scurtă escală și la mai mult ca perfect, doar cât să vă spun că puteți alege ce formă vă face mai frumos cu ochiul dintre următoarele, pentru că toate opt sunt corecte:
noi înșelaserăm/ înșelasem

voi înșelaserăți/ înșelaseți

așezaserăm/ așezasem

așezaserăți/ așezaseți

O săptămână a Patimilor cât mai puțin zbuciumată să avem cu toții, inclusiv în exprimarea în limba română!

Afrodisiac sau afrodiziac?

Aproape peste tot -pe Internet, în reviste, la TV- veți găsi prima formă, afrodisiac, dar... este greșită, dragii mei! 

DEX Împărat e de neînduplecat și zice așa: cuvântul "afrodisiac" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: afrodiziac.

Rețineți, deci, că aceasta este forma corectă și folosiți-o fără frică: a-fro-di-zi-ac. Cu z, nu cu s!

O altă belea e cu pluralul: dacă vă bate gândul să spuneți "afrodiziacuri", abțineți-vă! E greșit!

E corect să spunem "afrodiziaci, afrodiziace" atunci când vrem să folosim pluralul.

Spor la discuții și reverii! Tema e generoasă și... mereu la modă în ultimele câteva mii de ani...

Aversă, aversiune, aversitate, adversitate

Vai, ce patrulater frumușel! Un singur păcat are: îi lipsește o latură, cea cu aversitatea... Oricât de mult și-ar dori unii, cuvântul nu există în dicționar, parol!

Bun, și-atunci de l-o folosi atâta lume? Că m-am plictisit, zău, să-l tot aud! Eu bănuiesc că niște românași inventivi și jucăuși au făcut o combinație la minut între aversiune și adversitate și le-a ieșit... aversitate, pe care au început să ne-o furnizeze în... averse, direct în moalele capului, cum altfel?

Un simplu click pe cuvintele colorate vă va duce pe tărâmul minunat al lui DEX-Împărat, care vă va lămuri pe dată ce înseamnă fiecare cuvințel!

Pe scurt, ideea e că

aversitate = 0

aversiune = dezgust, antipatie

adversitate = situație dificilă, potrivnică

aversă = ploaie torențială de scurtă durată.

O zi fără averse, aversiuni, adversități și, mai ales, fără aversități vă doresc! Spor!

Ce să faci în caz de cutremur

 

Multă lume vorbește despre cutremur, dacă vine, dacă nu vine, când vine, dacă prezicătorii au sau nu dreptate când spun că se-apropie - asta și pentru că noi, românii, suntem cam panicarzi, de felul nostru, dar și din cauză că s-au întâmplat, ce-i drept, atâtea nenorociri cu seismele, în lume, în ultima vreme (vezi Chile și Haiti).

Bun-bun, și ce facem? Stăm să ne lamentăm că vine cutremurul și murim sau, mai bine, vedem ce am putea face ca să ne salvăm, în caz că se produce un seism puternic în Vrancea?

În primul rând, rețineți că nu cutremurele omoară oameni, ci clădirile care se prăbușesc și panica, de mână cu neștiința!

Multe victime sfârșesc din cauza deshidratării, așa că:

1. faceți-vă un obicei din a avea o sticluță cu apă la voi, oriunde v-ați duce!

Mulți oameni mor pentru că nu sunt găsiți la timp, pentru că salvatorii nu știu dacă e cineva prins sub dărâmături, așa că:

2. obișnuiți-vă să aveți tot timpul la voi un fluier mic, ca de arbitru! Nu râdeți, că vă poate salva viața! Un om prins sub moloz nu va avea forță să țipe după ajutor, dar într-un fluier va putea să sufle, ca să semnaleze că e cineva acolo.

3. fixați în perete mobilele masive din casă! Șifonierele, frigiderele sau bibliotecile pot prinde o dinamică teribilă (traiectorii ciudate + viteze foarte mari), în cazul unui seism de peste 7 pe Richter! Doar nu țineți la estetica pereților mai mult decât la propria viață, așa că dați-le cîteva găuri și fixați în perete, cu niște dibluri serioase, nu cu niște cuișoare, toate corpurile de mobilier!

4. abandonați definitiv teoria cu "e bine să stai sub tocul ușii"! Nu e! Nu e un loc sigur! E sigur doar dacă vreți să sfârșiți zdobiți. Vă veți convinge de asta după ce veți parcurge restul postării. E valabil și pentru "să te bagi sub masă sau sub pat". Dacă vreți să scăpați cu viață, nu faceți nimic din toate astea, în caz de cutremur!

Urmăriți un material de 9 minute, intitulat "Triunghiul vieții" și semnat de un specialist în metode de salvare în caz de cutremur, Doug Copp. Filmulețul este în engleză, dar adaug, în final, și traducerea în română a unui articol semnat tot de Doug Copp, care detaliază toate procedurile care vă pot salva viața, dacă un seism puternic s-ar produce.

Iată și articolul promis - "Triunghiul vieții", scris de Doug Copp, un specialist - textul e un pic cam lung, dar merită să-l parcurgeți integral, dragii mei! N-am vrut să-l scurtez, tocmai pentru a nu ciunti vreo informație importantă. S-aveți spor!

Numele meu este Doug Copp. Sunt șeful Salvării și Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaționale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Informațiile din acest articol vor salva vieți, în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de clădiri prăbușite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de țări, am fondat echipe de salvare în mai multe țări și sunt membru în mai multe echipe de salvare din diferite țări. Am fost Expertul Națiunilor Unite în Micșorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

In 1996 am făcut un film care a demonstrat metodologia mea de supraviețuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orașul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions și ARTI au cooperat pentru a filma acest test științific.

Am prăbușit o școală și o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au "aplecat și acoperit", iar pe ceilalți 10 manechini i-am folosit în metoda de supraviețuire "triunghiul vieții". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături și am intrat în clădire pentru a filma și a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub condiții direct observabile și științifice, relevante pentru prăbușirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0% supraviețuitori pentru metodele cu "aplecat și ascuns". Ar fi fost mai probabil un procent de 100% supravietțuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieții". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia și în restul Europei, fiind vizionat și în SUA, Canada și America Latină, pe programul TV RealTV.

Prima clădire în care am intrat a fost o școală din Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toți copiii erau sub băncile lor. Au fost zdrobiți, până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supraviețui daca s-ar fi întins jos, lângă băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am știut atunci că acelor copiii așa li se spusese, așa fuseseră instruiți - greșit, adică! Când clădirile s-au prăbușit, tavanele care au căzut pe obiectele de mobilier le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spațiu vid lângă ele. Acest spațiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieții". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic și se va compacta mai puțin. Cu cât obiectul se va compacta mai puțin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) și cu atât mai mare și probabilitatea ca persoana care folosește acest gol pentru a se adăposti să nu fie ranită.

Data viitoare când priviți clădiri prăbușite, numărați "triunghiurile" pe care le vedeți formate. Sunt peste tot! Este cea mai comuna formă pe care o vei vedea într-o clădire prăbușită. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populația de 750.000 de locuitori) cum să supraviețuiască, să aibă grijă de familiile lor și să-i salveze pe alții în caz de cutremur.

Șeful Salvării din Departamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a însoțit peste tot. Iată cum povestește o experiență proprie: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt șeful Salvării din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înăuntrul unei clădiri prăbușite. Această situație a apărut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supraviețuit în "triunghiul vieții", care s-a format lângă motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care s-au băgat sub pat și sub mese, au fost zdrobiți și omorâți. (dă mai multe detalii, nume, adrese, etc.) Sunt exemplul viu al "tiunghiului vieții". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat și acoperit", care înseamnă moarte sau răni grave.

DOUGG COPP - observații și sfaturi:

1. Cei care pur și simplu "se apleacă și se acoperă" când clădirile se prăbușesc, sunt zdrobiți și uciși. De fiecare dată, fără excepție. Oamenii care se pun sub obiecte precum birouri sau mașini sunt întotdeauna zdrobiți.

2. Câinii, pisicile și copiii mici sunt, uneori, în mod natural ghemuiți în poziția fetală. Și tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur! Este un instinct de supraviețuire natural. Poți și tu supraviețui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare, voluminos, care poate că se va comprima într-o oarecare masură, dar va lăsa, obligatoriu, și un gol lângă el!

3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil. Dacă acea cladire din lemn se prăbușește, sunt create mari goluri de supraviețuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puțină greutate concentrată care se poate prabuși. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe rani, dar mai puține trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4. Dacă ești în pat, pe timp de noapte și începe un cutremur, pur și simplu rostogolește-te jos din pat! Un vid de siguranță, un "trunghi al vieții" se fa forma lângă pat.

5. Dacă începe un cutremur în timp ce te uiți la televizor și nu poți scăpa ușor ieșind pe geam sau pe ușă, atunci întinde-te jos și ghemuiește-te în poziție fetală, lângă canapea sau lângă un obiect mare!

6. Nu sta sub tocul ușii! Toti cei care se așază sub ușa de la o intrare, când clădirea se dărâmă sunt omorâți. Dacă stai în cadrul ușii de la intrare și tocul ușii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părți, vei fi tăiat în două de intrarea ușii. În oricare dintre cazuri, vei fi omorât.

7. Niciodată să nu mergi la scări! Scările au un moment de frecvență diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările și restul clădirii se lovesc reciproc încontinuu, până când are loc prăbușirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbușească sunt ciopârțiți de treptele scării. Sunt mutilați oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbușește, nu mergeți pe scări! Scările sunt în cel mai mare pericol de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbușite de cutremur, s-ar putea prăbuși mai târziu, când oamenii s-ar buluci pe ele.

9. Dacă sunteți în mașină, coborâți și întindeți-vă lângă ea, pe asfalt! Chiar dacă un balcon se prăbușește peste mașină, lângă ea va rămâne un gol cât de mic, un triunghi al vieții care te poate salva.

10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei institutii de presă și al altor instituții cu multă hârtie stivuită peste tot, că hârtia nu se tasează. Se formează goluri mari în jurul teancurilor de hârtie, așa că e un bun adăpost locul de lângă ele, folosiți-l!


Asta a fost tot. Ar fi minunat dacă le-ați citi și membrilor familiei, prietenilor și colegilor articolul -  sunt convinsă că le-ar prinde bine să știe ce au de făcut, în caz că Vrancea ar da un cutremur violent. Instruiți-vă copiii și nepoții, dragii mei, pentru că, dacă voi n-o faceți, nimeni n-o face! 

IQ versus IM

De IQ a auzit toată lumea - nu o să reiau teorii pe care le aveți la un click distanță, dacă dați o căutare pe Google. 

De IM se vorbește, însă, puțin spre... deloc, deși tema e fascinantă! IM înseamnă inteligențe multiple. Le-a pus pe tapet un mare psiholog american - Howard Gardner, în 1983, creând în jurul lor o teorie revoluționară. Eu am iubit-o din primul moment în care am descoperit-o, pentru că vine să dea de pământ cu obositele clișee conform cărora cine nu e bun la mate și la română e cam prost, de fapt. Imposibil să nu fi avut profesori care fix așa gândeau și care ignorau orice alt talent pe care îl manifestați! Poate aveți copii sau nepoți care, la rândul lor, suferă din cauza unei atât de reducționiste abordări! Cum să nu fie frustrant? Este! Abordarea asta e depășită, dragii mei!

Știți ce spune Gardner? Că există șapte tipuri de inteligență, și nu doar două, așa cum continuă majoritatea dascălilor să creadă! Ba... Gardner spune că sunt chiar 8 tipuri, însă comunitatea științifică a cam strâmbat din nas când a fost s-o accepte și pe ultima, așa că... au rămas doar șapte. N-o să le detaliez astăzi, pentru că ar ieși un articol cât China, însă le voi enumera și vă veți face, negreșit, o idee despre ce înseamnă fiecare, pornind de la denumirile lor și de la imaginea alăturată (dați click pe ea, ca s-o măriți). Iată-le: 

1. inteligența lingvistică

2. inteligența logico-matematică

3. inteligența muzicală

4. inteligența spațială

5. inteligența kinestezică

6. inteligența intrapersonală

7. inteligența interpersonală

8. inteligența morală sau spirituală

Știți ce au făcut ceilalți psihologi? Nu numai că au fost de acord  cu modelul propus de Gardner, dar au mai adăugat și ei încă două:

8. inteligența naturalistă

9. inteligența existențială

9 tipuri de inteligență, dragilor! 9 comori pe care mai nimeni nu se obosește să le descopere în tinerii noștri! Păi o fi corect așa? Eu zic că e strigător la cer, nu incorect! Iar vinovate sunt ignoranța (câți profesori știu de IM?), comoditatea  (câtor profesori le pasă de IM?) și îngustimea vederilor, plăcerea de a bate pasul pe loc - care, între noi fie vorba, au cam și dus învățământul românesc în fundătura în care se află acum...

În postările viitoare vedem care-i treaba cu fiecare tip de inteligență în parte, vă învăț cum să le identificați și cum să le dezvoltați!

La cererea publicului: cum să faci colecții pe Farmville

Deh... unde dai și unde crapă... văd că mulți dintre vizitatori nutresc speranța fierbinte că vor afla de la mine "cum să faci colecții pe Farmville"

În fond, de ce nu? Tot e duminică, tot am zis că ne ocupăm cu "de-ale educației" pe-aici, așa că... hai să renunțăm astăzi la temele serioase și să facem nițicușă instrucție în ale  C.A.P.-ului online, cum îi mai zic io.

Menționez că am câștigat deja toate medaliile albastre (mai puțin pe cele de la Mistery Box, dar astea nu se pun, la mine), așa că... iată învățăturile mele către voi, dragilor!

So... ca sa faci multe colecții pe Farmville, tre' să respecți următoarele proceduri:

1. să ai cât mai mulți vecini, de la vreo sută în sus. De ce ? Iaca: 

      - cu cât te învecinezi cu mai multă lume, cu atât ai acces la mai multe colecții publicate

      - cu cît mergi în vizită pe la mai mulți, cu atât îți cresc șansele de a găsi piese de colecție pe la fermele  lor;

2. F5-ul e de bază! Stai înfipt în el, că altfel nu prinzi mai nimic din ce se publică! 

3. nu mai da OK când iei ceva, că te bagă în fermă și pierzi timpi prețioși complet aiurea! Da, da, da, zic bine ce zic - nu mai da OK, dă direct Home! Testează metoda și vei vedea că găsești în Gifts tot ce ai luat!

4. apropo de Gifts - ai grijă să-l ții cât mai gol, ca să nu te trezești că ai pierdut vreo talangă sau vreun centiped din cauză că aveai cutia plină!

5. încearcă să stai online cu prietenii tăi și dați-vă de știre când publicați câte ceva;

6. nu ezita să scotocești prin ouăle aurii - știu că, de regulă, găsești în ele numai găini, dar cu un strop de noroc poți să prinzi și multe piese de colecție la care ;

7. vezi că circulă linkuri cu... furăciuni - dacă ai vreun prieten iscusit în ale jocului și suficient de amabil cât să-ți trimită și ție mai o pană albastră, mai o foarfecă roșie, te-ai scos, ce să zic...

Alte întrebări?

Influența turbanului asupra... opincii

Turcul a dat, românul a luat... Și, dacă prezentul ne e invadat de manele, trecutul recent e împănat de... gumă de mestecat, blugi, țigări și de toate briz-brizurile care le-au făcut cu ochiul românilor, după decembrie '89. 

Dar de influența... turcă osmanlie ați auzit? Trebuie s-o căutăm tooocmai prin secolul al XVI-lea, când însăși limba română e învăluită, dintr-o dată, în fum de narghilea... Sigur că nu numai lexicul a intrat, atunci, sub papuc turcesc - vasalitatea țărilor române se traducea printr-o triplă dominație:  politică, administrativă și economică. Vârful aisbergului se vede, însă, de la o poștă: este epoca fanariotă, care a durat nu mai puțin de... 110 ani, dragii mei, din 1711 până în 1821, îmbinând două influențe: turcă și neogreacă.

Rețineți un lucru important! Acțiunea influenței turce osmanlii a încetat definitiv abia după ce România și-a cucerit independența de stat, în 1877. Mamă-mamă, ce de timp!

În atîta amar de vreme, lexicul românesc și-a tot înfășurat pe cap un ditai turbanul și s-a tot plimbat, mai  mult de nevoie decât de voie, sub clarul de... semilună.
Haideți să vedem, acum, cât de mare e, de fapt, "turbanul" ăsta și să ne lămurim dacă mai e la modă, dacă îl mai purtăm și cu ce ocazii.

Încep prin a vă anunța că... încă stăm cu el pe cap, mai ales când intrăm în bucătărie, când mergem la piață, la restaurant sau la magazinul cu... de toate pentru toți. Vă sună cunoscut cuvinte ca: 

acadea, baclava, cafea, cașcaval, cataif, chebap, chiftea, ciorbă, ciulama sau ghiveci? 

Cred și eu, doar le folosim în mod curent! Țineți-vă bine, că vine o listă luungă să ne-ajungă de cuvinte luate de la turci și aflate, cu toatele, în vocabularul nostru de zi cu zi:  

halva, iahnie, iaurt, magiun, mezel, musaca, peltea, pătlăgea, pilaf, rahat, sarailie, sarma, susan, șaorma, șerbet, telemea, tuslama. 

Părăsim domeniul alimentar și trecem la alte zone:  

balama, basma, cazma, cherhana, dambla, haimana, macara, mucava, mușama, mahala, pafta, para, șandrama - toate cu accentul pe ultima silabă.

Mai avem: belea, cercevea (gergevea sau giurgiuvea), cherestea, dușumea, ghiulea, peruzea, saftea, tejghea, plus chef, chior, chirie, ciomag, cântar, dușman, hal, moft, murdar, soi, zor.

N-am terminat. Tot din turcă am primit și sufixe precum -giu, -liu, -lâc, etc. Iată ce derivate românești au rezultat după ce astfel de sufixe au intrat în uz:

laptagiu, barcagiu, reclamagiu, scandalagiu, chefliu, hazliu, haimanalâc, savantlâc, etc.

Curat savantlâc cu influențele... turbanului asupra opincii, nu-i așa?

E de rău cu "memoria de elefant"...

... pentru că expresia înseamnă cu totul altceva decât credeți: aduce o  critică sau chiar o jignire, nu ridică o laudă, dragii mei!

Se înșală amarnic toți cei care cred că "a avea memorie de elefant" e sinonim cu "a avea o ținere de minte ieșită din comun"! Nu, nu și iar NU!

A avea memorie de elefant  înseamnă a fi ranchiunos, răzbunător, a ține minte răul făcut de cineva!   

Da, ați văzut bine, asta înseamnă!

Beleaua ni se trage din faptul că am luat de la francezi doar expresia - ''avoir une mémoire d'éléphant" - fără să-i preluăm și sensul!  

Stând drept și judecând... școlărește, unii și-au zis așa: dacă elefantul este un animal mare, atunci are și un creier mare și, deci, o maare memorie, așa că... o fi de bine cu memoria asta de elefant. Ei bine, nu e!

Ia să vedem noi cum stă treaba cu pachidermul împricinat: elefantul este teribil de blând, nu atacă, nu face pe grozavul, nu calcă lumea în picioare (deși i-ar fi lesne), dar are o meteahnă: nu-i uită niciodată și urmărește să se răzbune pe cei care i-au făcut rău, pe cei care i-au atacat familia! De aici și expresia...

Iată un exemplu de folosire greșită:

"Ce memorie de elefant aveți, domnule X! Felicitări!"

Este evident că intenția este a-l lăuda pe X, de a-i aplauda ținerea de minte, însă, dacă X ar ști sensul corect al expresiei, ar avea toate motivele să se simtă lezat, pentru că tocmai a fost făcut "ranchiunos"!

Intrați aici și citiți definiția din DEX. Dacă aveți prin bibliotecă Sinteze de limba română, de Theodor Hristea, găsiți și acolo explicații, dar și alte exemple simpatice (capitolul IV - Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogățire a vocabularului).

Mă veți întreba: "bine-bine, și atunci cum putem să lăudăm memoria cuiva, dacă expresia cu elefantul nu e ok?"

Simplu! Spuneți-i ca are o memorie formidabilă, grozavă, extraordinară, excepțională, prodigioasă sau de neegalat, de milioane!

O zi... de milioane vă doresc!

Clișee verbale - "ca-n filme", "pe cinste ", "adevarat". Of.

Nu știu ce trăsnaie este, automat, o adevărată provocare, cutariță e un adevărat lider, gropile sunt adevărate capcane, toate urmăririle borfașilor sunt ca-n filme, orice chef răsuflat devine o petrecere pe cinste, o ceartă banală primește, rapid, eticheta de adevărat scandal, două dosuri de palmă echivalează cu o bătaie ca-n filme, te miri ce duduiță este o adevărată vedetă, etc.

Înțeleg sărăcia vocabularului, doar este consecința directă a sărăciei lecturilor, dar... chiar așa de rupți în coate să fim când vine vorba de găsit un amărât de epitet? Nu mă mai apuc acum să dau eu idei pe-aici,  că nu mai terminăm până mâine! Mă rezum la a formula câteva rugăminți: 

1. încercați, pe cât posibil, să nu folosiți în exces expresiile de mai-sus!

2. dacă vă auziți copiii sau nepoții abuzând de folosirea acestor clișee verbale, ajutați-i să renunțe la ele!

3. nu vă feriți, dragii mei, să fiți mai... poetici în exprimare - bogăția limbajului nu este un păcat, ci o virtute!

Succes!

Nu v-au ajuns atâtea "bătăi de cap"? Mie, da!

"Zăpada le-a dat mari bătăi de cap drumarilor."

"Legea pensiilor le dă mari bătăi de cap guvernanților."

"Șoferii au mari bătăi de cap cu gropile din București."

"Maidanezii provoacă mari bătăi de cap edililor, dar și cetățenilor."

Mda... ce să zic, cam mari și cam multe bătăile-astea...

Aloooo! Mass-media din România? Ați greșit expresia, bre, jurnaliștilor! Se zice "bătaie de cap", nu "bătăi"! Așa e limba română, cu pretenții, ce să-i facem? Uite, negru pe alb, bucățică ruptă din DEX:

BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 
I.1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 
    ♢ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate.
    ♢ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva)=a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.)  
     ♢ A da bătaie = a zori, a grăbi. 
Bătaie de cap = frământare a minții; p. ext. trudă, osteneală.
Bătaie de joc = batjocură; p.ext. faptă urâtă, incalificabilă.   
  2. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 

  3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). 

Gasiți aici restul definițiilor. 

Poate vă gândiți că nu e chiar atât de grav un plural, acolo... Ei bine, e! E groaznic! 
Cum vi s-ar părea să zic eu, acum, "aș vrea să pun la bătăi suma X", în loc de "aș vrea să pun la bătaie"? Cum sună "l-a luat în bătăi de joc", față de "l-a luat în bătaie de joc"?
Ce părere aveți de "dau bătăi, să termin treaba mai repede", în comparație cu "dau bătaie, să termin treaba mai repede"? Păi vedeți?

O zi fără bătaie de cap vă doresc!

"Se merită" sau nu?

Păi nu, dragilor, nu "se merită", niciodată nu "se merită"! De ce? Pentru că nu avem acest verb în dicționar - "a se merita".

Nu e nicio tragedie, putem folosi cu toată încrederea forma "a merita", recomandată de fratele DEX: 

  

MERITÁ, mérit, vb. I. Tranz. 
♦ A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau  rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni, a meritarisi. 

♦ A justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă. 

♦ Spec. (Despre mărfuri, obiecte de schimb) A justifica prețul cerut; a face, a valora. – Din fr. mériter.  

E toată lumea lămurită? Tare m-aș mai bucura! În caz că mai persistă, totuși, vreo confuzie, iată și câteva exemple de folosire corectă/greșită a acestui verb:

merită să cumperi/ se merită să cumperi 

nu merită să înveți/ nu se merită să înveți

merită să dai atât de mult/ se merită să dai atât de mult

sper să fi meritat atenția/ sper să se fi meritat atenția

Chiar sper să fi meritat...

 

Cacofonii

Cacofonii serviți? Găsiți una, vreți-nu vreți, la Realitatea Tv, în meniul de prânz: "mâncare care".

Nu vreau să fac un mare caz din asta, pentru că nu e o mare greșeală, ci mai mult o alunecare de la estetica exprimării. 

Eu aș fi evitat-o alegând un alt titlu, că doar variante se găsesc cu duiumul:

"Ne îmbolnăvim mâncând", "Bolile vin din mâncare", "Plătim, mâncăm, ne-mbolnăvim", "Capcanele din farfurie", etc.

Ca să nu-mi uit vorba, "mâncare care" rămâne o alăturare cacofonică, să nu vă îndoiți de asta! Și DEX zice la fel:

CACOFONÍE, cacofonii, s.f. Asociație neplăcută de sunete; cacofonism. ♦ (Muz.) Suprapunere de sunete discordante; lipsă de armonie. – Din fr. cacophonie.  

 

Deși se bate monedă doar pe alăturări de genul că/co, că/cu, că/ca, nu doar acestea sunt cacofonice, dragii mei!  Plaja cacofoniilor este mult mai largă, cuprinzând și repetițiile suparătoare ale unor silabe sau grupuri de sunete, așa cum se întâmplă în exemplul dat.

Repet, nu sunt greșeli flagrante, dar dacă putem evita astfel de exprimări, de ce n-am face-o?

Deszăpeziți-vă dicția, ok?

Scurt pe doi: se scrie și se pronunță corect "deszăpezire", și nu "dezăpezire".

Stați, că nu scăpați așa de ieftin! Scrisul ca scrisul, dar ce ne facem cu vorbitul? Că și aici avem sincope serioase. Excesul de zel îi mână pe mulți către o pronunție de mai mare râsul. Din dorința de a arăta că ei știu că se zice cu "s", apasă pe el fără milă, și dă-i și accentuează-l până nici nu se mai aude "deszăpezire", ci "desîzăpezire" sau "des-sîzăpezire". Păi ce e asta, prieteni? Sună groaznic!

La Antena3, spre exemplu, e o domniță care a întrecut demult orice măsură cu "dessîzăpezirea" ei, aceasta nefiind însă unica pronunție nefericită, din păcate.

Ascultați-o un pic: trei rostiri, tot atâtea greșeli - în doar un minut!

Și dicția mai intră în cod portocaliu, nu doar vremea, nu? 

Succes la deszăpezire!

In vitro, in extenso, in vino...

Oare e vreun sport la modă să te faci de râs taman când vrei să pari mai cult și mai inspirat? Că mulți fani mai văd în arena mass-media...

De ce n-or spune vorbitorii invitați la emisiuni "pe larg", bunăoară, ci se agață de "în extenso"? Bag seamă că au lipsit de la orele de latină, pentru că, altfel, ar fi știut că litera "î" numai latinească nu e...

La fel de nelămurită sunt și în privința lui "in vitro" - m-aș fi așteptat ca măcar medicii să nu spună "în vitro", ca să nu mai pomenesc de moderatori și de restul invitaților... Dacă tot am luat-o pe ărătură, propun să spunem "în vîtro", ca să știm o treabă... of

Închei cu o întrebare: dar cu... vinul, cu vinul ce-ați avut, fraților? Toți lăutarii grabnic dătători din arcuș, dar și din gură, pe la emisiunile de pseudo-divertisment, nu mai prididesc cu "în vino verita"! Ce oroare! O salvare ar putea veni din partea vedetelor care modereaza show-ul, dacă s-ar pricepe să emită forma corectă a expresiei, dar ți-ai găsit... e grea ea și româna, darămite latina!

Reiau expresiile de mai-sus, cu explicațiile aferente:

IN EXTÉNSO loc. adv. pe larg; în detaliu, în întregime. (< lat. in extenso)
IN VÍTRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator.  
IN VINO VÉRITAS - Adevărul este în vin, adevăr grăiește cel care bea vin


Închin și eu o cupă imaginară, în speranța că vor veni zile mai bune pentru limba română!

sursa foto: www.fineartamerica.com(pictorul se numește Bernard Renot)

Talangă. Se numește "talangă".

E un soi de must have să ai fermă pe Facebook. Ce cîștigi dacă ai una? Greu de spus: poate sentimentul acut că pierzi timpul? :D

Pe Farmville se fac colecții, e o fibrilație continuă în a strînge gândaci, fluturi, pene colorate sau piese country kitsch. Una dintre acestea este cow bell. Pare ceva util la casa omului, nu? Dacă nu știți, aflați de la mine că e foarte dificil să găsești unul, așa că e de-nțeles de ce toată lumea le pândește și le ridică-n slăvi: "clopot de vacăăăăă, am găsit un clopot de vacă la tine la fermă, mulțumesc mult, X".

Clopot de vacă? Haa-ha-ha-ha... cum să nu râzi, în patria Mioriței, de o traducere atît de... școlărească? Clopot de vacă, auzi... N-ar fi oare mai simplu să folosim un termen consacrat acestui... accesoriu? Talanga nu mai e bună, dragii mei, s-a demodat? Eu cred că mai e, totuși, în trend, fiindcă așa zice fratele DEX, uite:

TALÁNGĂ, tălăngi, s.f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot.

Ardelenii pun cireașa pe tort cu două regionalisme tare haioase: țingălău sau țoangă(asta e doar pentru vite). Promit să folosesc acești termeni, spre stupefacția generală a fermierilor virtuali...Vă dați seama cum o să sune: "am găsit un țingălău" sau "caut și eu o țoangă"?

Succes la Farmville! :))   

Adaug aici un MIC DICȚIONAR, pentru eventualitatea în care apare vreun cititor care nu înțelege cuvintele în limba  engleză:
must have - ceva ce trebuie să ai neapărat, ceva indispensabil;
piese country kitsch - piese pe stilul kitsch, specifice zonei rurale;
cow bell - talangă


O zi bună tuturor!

sursa foto: www.arvamont.com

Regula de aur (I)

Ne obișnuim cu orice. E valabil pentru tot ceea ce ține de trupul sau de sufletul nostru. Câte lucruri nu ni s-au părut extraordinare la început, pentru ca, după o vreme, să nici nu le mai băgăm în seamă? Câte drame nu ne-au secătuit de lacrimi pentru ca, după un timp, să sfârșească într-un ungher al memoriei? De câte ori nu am înghițit în sec după te miri ce, pentru ca, la un moment dat, să nu ne mai trezească nicio reacție? 

Totul se "tocește" pe lumea asta, dragii mei! E ideea pe care mă sprijin nu pentru a dirija vreun cor de lamentări, ci pentru a vă furniza un sfat excelent, pe care l-am preluat de la marii psihologi și pedagogi ai lumii. 

Sfatul este următorul: să inventați tot timpul recompense noi, dar și pedepse noi pentru copiii(elevii) voștri. De ce? Aveți mai-sus explicația: pentru că, obișnuindu-se cu "premiile" sau cu interdicțiile pe care li le fixați pentru faptele lor, vor sfîrși prin a le trata cu indiferență, ceea ce nu cred că v-ar plăcea.

E o regulă de aur, dacă vreți, pentru toți cei care sunt implicați în educația copiilor: fiți impredictibili atunci când îi răsplătiți pentru faptele bune, dar și când îi "taxați" pentru cele rele! 

Partea și mai interesantă abia acum vine: regula este valabilă și pentru adulți, nu doar pentru copii! Încercați să vă diversificați paleta de bonusuri și de sancțiuni și când vă raportați la partenerul de viață, la părinți, la prieteni sau la colegii de serviciu! Veți vedea că începeți să obțineți de la ei exact atitudinile pe care le așteptați!

De ce să semanăm cu niște plăci vechi și stricate, care cântă mereu aceeași partitură? Doar și noi le detestăm! Imaginația abia așteptă să fie folosită, iar comoditatea așteaptă și ea sa fie... învinsă, așa că... la treabă!

Succes!

sursa foto: http://www.freakingnews.com/ 

Cu un "i", cu doi sau cu trei de "i"?

Cu... oricâți de "i", dar să fie puși unde trebuie, nu la plezneală!
E jale, oameni buni, cu pusul "i"-ului în coada cuvintelor! Eu am o bănuială: că sunt probleme serioase și cu urechea muzicală, nu numai cu gramatica, din moment ce unora le "sună" bine forme ca: "să ști că", să fi fericit", "să vi la mine", dar și "să aflii ceva", "să umflii baloane" etc.

Inutil să dau explicații extrase din manual! Este evident ca mulți cască de plictiseală numai când aud de așa ceva.

Facem altfel, iată cum: dacă nu știi câți de "i" trebuie să pui, fă așa: spune cuvântul cu voce tare, fă efortul ăsta, nu e unul prea mare! Ideea e să te concentrezi pe sunetele pe care le auzi în timp ce rostești cuvântul, da?

Luăm un exemplu: "să scrii bine". Zi cu voce tare! Zi-l mai întâi ca și cum ar avea un "i" - să scri. Simți cît de rău sună, cît pare de ciuntit? Ești pe drumul cel bun! Urechea ta muzicală îți dă cel mai bun semnal că nu un "i" vrea să audă, ci doi, astfel încât rostirea să fie prelungă, lină, ca și cum ai cînta: să scrii, să scrii, sa scrii...

Ascultă-ți, deci, simțul muzical și pronunță acum cu doi de "i". Altă treabă, nu? E imposibil să nu se simtă diferența, oricât de afon ar fi un om!

Repetă exercițiul cu: "să vii", "să ții", "să fii","să știi". O sa-ți prindă bine. Repetă procedura ori de câte ori ai dubii cu privire la scrierea cu un "i" sau cu doi de "i" a unui cuvânt.
Succes!