"Înșală", "așază" sau "înșeală", "așează"? Cum o fi corect?

Mergeți pe prima variantă, că nu dați greș -"înșală", deci, și nu "înșeală"!
                                                                     "așază", și nu "așează"!

Conjugarea la indicativ prezent se face fix cum vedeți mai jos Pentru alte moduri și timpuri, vă invit să dați o fugă aici și aici, pe dexonline.

Pentru cei grăbiți:
înșel/ înșeli/ el, ea înșală/ înșelăm/ înșelați/ ei, ele înșală
așez/ așezi/ el, ea așază/ așezăm/ așezați/ ei, ele așază

Facem o scurtă escală și la mai mult ca perfect, doar cât să vă spun că puteți alege ce formă vă face mai frumos cu ochiul dintre următoarele, pentru că toate opt sunt corecte:
noi înșelaserăm/ înșelasem

voi înșelaserăți/ înșelaseți

așezaserăm/ așezasem

așezaserăți/ așezaseți

O săptămână a Patimilor cât mai puțin zbuciumată să avem cu toții, inclusiv în exprimarea în limba română!

Afrodisiac sau afrodiziac?

Aproape peste tot -pe Internet, în reviste, la TV- veți găsi prima formă, afrodisiac, dar... este greșită, dragii mei! 

DEX Împărat e de neînduplecat și zice așa: cuvântul "afrodisiac" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: afrodiziac.

Rețineți, deci, că aceasta este forma corectă și folosiți-o fără frică: a-fro-di-zi-ac. Cu z, nu cu s!

O altă belea e cu pluralul: dacă vă bate gândul să spuneți "afrodiziacuri", abțineți-vă! E greșit!

E corect să spunem "afrodiziaci, afrodiziace" atunci când vrem să folosim pluralul.

Spor la discuții și reverii! Tema e generoasă și... mereu la modă în ultimele câteva mii de ani...

Aversă, aversiune, aversitate, adversitate

Vai, ce patrulater frumușel! Un singur păcat are: îi lipsește o latură, cea cu aversitatea... Oricât de mult și-ar dori unii, cuvântul nu există în dicționar, parol!

Bun, și-atunci de l-o folosi atâta lume? Că m-am plictisit, zău, să-l tot aud! Eu bănuiesc că niște românași inventivi și jucăuși au făcut o combinație la minut între aversiune și adversitate și le-a ieșit... aversitate, pe care au început să ne-o furnizeze în... averse, direct în moalele capului, cum altfel?

Un simplu click pe cuvintele colorate vă va duce pe tărâmul minunat al lui DEX-Împărat, care vă va lămuri pe dată ce înseamnă fiecare cuvințel!

Pe scurt, ideea e că

aversitate = 0

aversiune = dezgust, antipatie

adversitate = situație dificilă, potrivnică

aversă = ploaie torențială de scurtă durată.

O zi fără averse, aversiuni, adversități și, mai ales, fără aversități vă doresc! Spor!

Ce să faci în caz de cutremur

 

Multă lume vorbește despre cutremur, dacă vine, dacă nu vine, când vine, dacă prezicătorii au sau nu dreptate când spun că se-apropie - asta și pentru că noi, românii, suntem cam panicarzi, de felul nostru, dar și din cauză că s-au întâmplat, ce-i drept, atâtea nenorociri cu seismele, în lume, în ultima vreme (vezi Chile și Haiti).

Bun-bun, și ce facem? Stăm să ne lamentăm că vine cutremurul și murim sau, mai bine, vedem ce am putea face ca să ne salvăm, în caz că se produce un seism puternic în Vrancea?

În primul rând, rețineți că nu cutremurele omoară oameni, ci clădirile care se prăbușesc și panica, de mână cu neștiința!

Multe victime sfârșesc din cauza deshidratării, așa că:

1. faceți-vă un obicei din a avea o sticluță cu apă la voi, oriunde v-ați duce!

Mulți oameni mor pentru că nu sunt găsiți la timp, pentru că salvatorii nu știu dacă e cineva prins sub dărâmături, așa că:

2. obișnuiți-vă să aveți tot timpul la voi un fluier mic, ca de arbitru! Nu râdeți, că vă poate salva viața! Un om prins sub moloz nu va avea forță să țipe după ajutor, dar într-un fluier va putea să sufle, ca să semnaleze că e cineva acolo.

3. fixați în perete mobilele masive din casă! Șifonierele, frigiderele sau bibliotecile pot prinde o dinamică teribilă (traiectorii ciudate + viteze foarte mari), în cazul unui seism de peste 7 pe Richter! Doar nu țineți la estetica pereților mai mult decât la propria viață, așa că dați-le cîteva găuri și fixați în perete, cu niște dibluri serioase, nu cu niște cuișoare, toate corpurile de mobilier!

4. abandonați definitiv teoria cu "e bine să stai sub tocul ușii"! Nu e! Nu e un loc sigur! E sigur doar dacă vreți să sfârșiți zdobiți. Vă veți convinge de asta după ce veți parcurge restul postării. E valabil și pentru "să te bagi sub masă sau sub pat". Dacă vreți să scăpați cu viață, nu faceți nimic din toate astea, în caz de cutremur!

Urmăriți un material de 9 minute, intitulat "Triunghiul vieții" și semnat de un specialist în metode de salvare în caz de cutremur, Doug Copp. Filmulețul este în engleză, dar adaug, în final, și traducerea în română a unui articol semnat tot de Doug Copp, care detaliază toate procedurile care vă pot salva viața, dacă un seism puternic s-ar produce.

Iată și articolul promis - "Triunghiul vieții", scris de Doug Copp, un specialist - textul e un pic cam lung, dar merită să-l parcurgeți integral, dragii mei! N-am vrut să-l scurtez, tocmai pentru a nu ciunti vreo informație importantă. S-aveți spor!

Numele meu este Doug Copp. Sunt șeful Salvării și Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaționale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Informațiile din acest articol vor salva vieți, în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de clădiri prăbușite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de țări, am fondat echipe de salvare în mai multe țări și sunt membru în mai multe echipe de salvare din diferite țări. Am fost Expertul Națiunilor Unite în Micșorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

In 1996 am făcut un film care a demonstrat metodologia mea de supraviețuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orașul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions și ARTI au cooperat pentru a filma acest test științific.

Am prăbușit o școală și o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au "aplecat și acoperit", iar pe ceilalți 10 manechini i-am folosit în metoda de supraviețuire "triunghiul vieții". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături și am intrat în clădire pentru a filma și a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub condiții direct observabile și științifice, relevante pentru prăbușirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0% supraviețuitori pentru metodele cu "aplecat și ascuns". Ar fi fost mai probabil un procent de 100% supravietțuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieții". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia și în restul Europei, fiind vizionat și în SUA, Canada și America Latină, pe programul TV RealTV.

Prima clădire în care am intrat a fost o școală din Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toți copiii erau sub băncile lor. Au fost zdrobiți, până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supraviețui daca s-ar fi întins jos, lângă băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am știut atunci că acelor copiii așa li se spusese, așa fuseseră instruiți - greșit, adică! Când clădirile s-au prăbușit, tavanele care au căzut pe obiectele de mobilier le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spațiu vid lângă ele. Acest spațiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieții". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic și se va compacta mai puțin. Cu cât obiectul se va compacta mai puțin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) și cu atât mai mare și probabilitatea ca persoana care folosește acest gol pentru a se adăposti să nu fie ranită.

Data viitoare când priviți clădiri prăbușite, numărați "triunghiurile" pe care le vedeți formate. Sunt peste tot! Este cea mai comuna formă pe care o vei vedea într-o clădire prăbușită. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populația de 750.000 de locuitori) cum să supraviețuiască, să aibă grijă de familiile lor și să-i salveze pe alții în caz de cutremur.

Șeful Salvării din Departamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a însoțit peste tot. Iată cum povestește o experiență proprie: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt șeful Salvării din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înăuntrul unei clădiri prăbușite. Această situație a apărut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supraviețuit în "triunghiul vieții", care s-a format lângă motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care s-au băgat sub pat și sub mese, au fost zdrobiți și omorâți. (dă mai multe detalii, nume, adrese, etc.) Sunt exemplul viu al "tiunghiului vieții". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat și acoperit", care înseamnă moarte sau răni grave.

DOUGG COPP - observații și sfaturi:

1. Cei care pur și simplu "se apleacă și se acoperă" când clădirile se prăbușesc, sunt zdrobiți și uciși. De fiecare dată, fără excepție. Oamenii care se pun sub obiecte precum birouri sau mașini sunt întotdeauna zdrobiți.

2. Câinii, pisicile și copiii mici sunt, uneori, în mod natural ghemuiți în poziția fetală. Și tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur! Este un instinct de supraviețuire natural. Poți și tu supraviețui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare, voluminos, care poate că se va comprima într-o oarecare masură, dar va lăsa, obligatoriu, și un gol lângă el!

3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil. Dacă acea cladire din lemn se prăbușește, sunt create mari goluri de supraviețuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puțină greutate concentrată care se poate prabuși. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe rani, dar mai puține trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4. Dacă ești în pat, pe timp de noapte și începe un cutremur, pur și simplu rostogolește-te jos din pat! Un vid de siguranță, un "trunghi al vieții" se fa forma lângă pat.

5. Dacă începe un cutremur în timp ce te uiți la televizor și nu poți scăpa ușor ieșind pe geam sau pe ușă, atunci întinde-te jos și ghemuiește-te în poziție fetală, lângă canapea sau lângă un obiect mare!

6. Nu sta sub tocul ușii! Toti cei care se așază sub ușa de la o intrare, când clădirea se dărâmă sunt omorâți. Dacă stai în cadrul ușii de la intrare și tocul ușii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părți, vei fi tăiat în două de intrarea ușii. În oricare dintre cazuri, vei fi omorât.

7. Niciodată să nu mergi la scări! Scările au un moment de frecvență diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările și restul clădirii se lovesc reciproc încontinuu, până când are loc prăbușirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbușească sunt ciopârțiți de treptele scării. Sunt mutilați oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbușește, nu mergeți pe scări! Scările sunt în cel mai mare pericol de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbușite de cutremur, s-ar putea prăbuși mai târziu, când oamenii s-ar buluci pe ele.

9. Dacă sunteți în mașină, coborâți și întindeți-vă lângă ea, pe asfalt! Chiar dacă un balcon se prăbușește peste mașină, lângă ea va rămâne un gol cât de mic, un triunghi al vieții care te poate salva.

10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei institutii de presă și al altor instituții cu multă hârtie stivuită peste tot, că hârtia nu se tasează. Se formează goluri mari în jurul teancurilor de hârtie, așa că e un bun adăpost locul de lângă ele, folosiți-l!


Asta a fost tot. Ar fi minunat dacă le-ați citi și membrilor familiei, prietenilor și colegilor articolul -  sunt convinsă că le-ar prinde bine să știe ce au de făcut, în caz că Vrancea ar da un cutremur violent. Instruiți-vă copiii și nepoții, dragii mei, pentru că, dacă voi n-o faceți, nimeni n-o face! 

IQ versus IM

De IQ a auzit toată lumea - nu o să reiau teorii pe care le aveți la un click distanță, dacă dați o căutare pe Google. 

De IM se vorbește, însă, puțin spre... deloc, deși tema e fascinantă! IM înseamnă inteligențe multiple. Le-a pus pe tapet un mare psiholog american - Howard Gardner, în 1983, creând în jurul lor o teorie revoluționară. Eu am iubit-o din primul moment în care am descoperit-o, pentru că vine să dea de pământ cu obositele clișee conform cărora cine nu e bun la mate și la română e cam prost, de fapt. Imposibil să nu fi avut profesori care fix așa gândeau și care ignorau orice alt talent pe care îl manifestați! Poate aveți copii sau nepoți care, la rândul lor, suferă din cauza unei atât de reducționiste abordări! Cum să nu fie frustrant? Este! Abordarea asta e depășită, dragii mei!

Știți ce spune Gardner? Că există șapte tipuri de inteligență, și nu doar două, așa cum continuă majoritatea dascălilor să creadă! Ba... Gardner spune că sunt chiar 8 tipuri, însă comunitatea științifică a cam strâmbat din nas când a fost s-o accepte și pe ultima, așa că... au rămas doar șapte. N-o să le detaliez astăzi, pentru că ar ieși un articol cât China, însă le voi enumera și vă veți face, negreșit, o idee despre ce înseamnă fiecare, pornind de la denumirile lor și de la imaginea alăturată (dați click pe ea, ca s-o măriți). Iată-le: 

1. inteligența lingvistică

2. inteligența logico-matematică

3. inteligența muzicală

4. inteligența spațială

5. inteligența kinestezică

6. inteligența intrapersonală

7. inteligența interpersonală

8. inteligența morală sau spirituală

Știți ce au făcut ceilalți psihologi? Nu numai că au fost de acord  cu modelul propus de Gardner, dar au mai adăugat și ei încă două:

8. inteligența naturalistă

9. inteligența existențială

9 tipuri de inteligență, dragilor! 9 comori pe care mai nimeni nu se obosește să le descopere în tinerii noștri! Păi o fi corect așa? Eu zic că e strigător la cer, nu incorect! Iar vinovate sunt ignoranța (câți profesori știu de IM?), comoditatea  (câtor profesori le pasă de IM?) și îngustimea vederilor, plăcerea de a bate pasul pe loc - care, între noi fie vorba, au cam și dus învățământul românesc în fundătura în care se află acum...

În postările viitoare vedem care-i treaba cu fiecare tip de inteligență în parte, vă învăț cum să le identificați și cum să le dezvoltați!

La cererea publicului: cum să faci colecții pe Farmville

Deh... unde dai și unde crapă... văd că mulți dintre vizitatori nutresc speranța fierbinte că vor afla de la mine "cum să faci colecții pe Farmville"

În fond, de ce nu? Tot e duminică, tot am zis că ne ocupăm cu "de-ale educației" pe-aici, așa că... hai să renunțăm astăzi la temele serioase și să facem nițicușă instrucție în ale  C.A.P.-ului online, cum îi mai zic io.

Menționez că am câștigat deja toate medaliile albastre (mai puțin pe cele de la Mistery Box, dar astea nu se pun, la mine), așa că... iată învățăturile mele către voi, dragilor!

So... ca sa faci multe colecții pe Farmville, tre' să respecți următoarele proceduri:

1. să ai cât mai mulți vecini, de la vreo sută în sus. De ce ? Iaca: 

      - cu cât te învecinezi cu mai multă lume, cu atât ai acces la mai multe colecții publicate

      - cu cît mergi în vizită pe la mai mulți, cu atât îți cresc șansele de a găsi piese de colecție pe la fermele  lor;

2. F5-ul e de bază! Stai înfipt în el, că altfel nu prinzi mai nimic din ce se publică! 

3. nu mai da OK când iei ceva, că te bagă în fermă și pierzi timpi prețioși complet aiurea! Da, da, da, zic bine ce zic - nu mai da OK, dă direct Home! Testează metoda și vei vedea că găsești în Gifts tot ce ai luat!

4. apropo de Gifts - ai grijă să-l ții cât mai gol, ca să nu te trezești că ai pierdut vreo talangă sau vreun centiped din cauză că aveai cutia plină!

5. încearcă să stai online cu prietenii tăi și dați-vă de știre când publicați câte ceva;

6. nu ezita să scotocești prin ouăle aurii - știu că, de regulă, găsești în ele numai găini, dar cu un strop de noroc poți să prinzi și multe piese de colecție la care ;

7. vezi că circulă linkuri cu... furăciuni - dacă ai vreun prieten iscusit în ale jocului și suficient de amabil cât să-ți trimită și ție mai o pană albastră, mai o foarfecă roșie, te-ai scos, ce să zic...

Alte întrebări?

Influența turbanului asupra... opincii

Turcul a dat, românul a luat... Și, dacă prezentul ne e invadat de manele, trecutul recent e împănat de... gumă de mestecat, blugi, țigări și de toate briz-brizurile care le-au făcut cu ochiul românilor, după decembrie '89. 

Dar de influența... turcă osmanlie ați auzit? Trebuie s-o căutăm tooocmai prin secolul al XVI-lea, când însăși limba română e învăluită, dintr-o dată, în fum de narghilea... Sigur că nu numai lexicul a intrat, atunci, sub papuc turcesc - vasalitatea țărilor române se traducea printr-o triplă dominație:  politică, administrativă și economică. Vârful aisbergului se vede, însă, de la o poștă: este epoca fanariotă, care a durat nu mai puțin de... 110 ani, dragii mei, din 1711 până în 1821, îmbinând două influențe: turcă și neogreacă.

Rețineți un lucru important! Acțiunea influenței turce osmanlii a încetat definitiv abia după ce România și-a cucerit independența de stat, în 1877. Mamă-mamă, ce de timp!

În atîta amar de vreme, lexicul românesc și-a tot înfășurat pe cap un ditai turbanul și s-a tot plimbat, mai  mult de nevoie decât de voie, sub clarul de... semilună.
Haideți să vedem, acum, cât de mare e, de fapt, "turbanul" ăsta și să ne lămurim dacă mai e la modă, dacă îl mai purtăm și cu ce ocazii.

Încep prin a vă anunța că... încă stăm cu el pe cap, mai ales când intrăm în bucătărie, când mergem la piață, la restaurant sau la magazinul cu... de toate pentru toți. Vă sună cunoscut cuvinte ca: 

acadea, baclava, cafea, cașcaval, cataif, chebap, chiftea, ciorbă, ciulama sau ghiveci? 

Cred și eu, doar le folosim în mod curent! Țineți-vă bine, că vine o listă luungă să ne-ajungă de cuvinte luate de la turci și aflate, cu toatele, în vocabularul nostru de zi cu zi:  

halva, iahnie, iaurt, magiun, mezel, musaca, peltea, pătlăgea, pilaf, rahat, sarailie, sarma, susan, șaorma, șerbet, telemea, tuslama. 

Părăsim domeniul alimentar și trecem la alte zone:  

balama, basma, cazma, cherhana, dambla, haimana, macara, mucava, mușama, mahala, pafta, para, șandrama - toate cu accentul pe ultima silabă.

Mai avem: belea, cercevea (gergevea sau giurgiuvea), cherestea, dușumea, ghiulea, peruzea, saftea, tejghea, plus chef, chior, chirie, ciomag, cântar, dușman, hal, moft, murdar, soi, zor.

N-am terminat. Tot din turcă am primit și sufixe precum -giu, -liu, -lâc, etc. Iată ce derivate românești au rezultat după ce astfel de sufixe au intrat în uz:

laptagiu, barcagiu, reclamagiu, scandalagiu, chefliu, hazliu, haimanalâc, savantlâc, etc.

Curat savantlâc cu influențele... turbanului asupra opincii, nu-i așa?

E de rău cu "memoria de elefant"...

... pentru că expresia înseamnă cu totul altceva decât credeți: aduce o  critică sau chiar o jignire, nu ridică o laudă, dragii mei!

Se înșală amarnic toți cei care cred că "a avea memorie de elefant" e sinonim cu "a avea o ținere de minte ieșită din comun"! Nu, nu și iar NU!

A avea memorie de elefant  înseamnă a fi ranchiunos, răzbunător, a ține minte răul făcut de cineva!   

Da, ați văzut bine, asta înseamnă!

Beleaua ni se trage din faptul că am luat de la francezi doar expresia - ''avoir une mémoire d'éléphant" - fără să-i preluăm și sensul!  

Stând drept și judecând... școlărește, unii și-au zis așa: dacă elefantul este un animal mare, atunci are și un creier mare și, deci, o maare memorie, așa că... o fi de bine cu memoria asta de elefant. Ei bine, nu e!

Ia să vedem noi cum stă treaba cu pachidermul împricinat: elefantul este teribil de blând, nu atacă, nu face pe grozavul, nu calcă lumea în picioare (deși i-ar fi lesne), dar are o meteahnă: nu-i uită niciodată și urmărește să se răzbune pe cei care i-au făcut rău, pe cei care i-au atacat familia! De aici și expresia...

Iată un exemplu de folosire greșită:

"Ce memorie de elefant aveți, domnule X! Felicitări!"

Este evident că intenția este a-l lăuda pe X, de a-i aplauda ținerea de minte, însă, dacă X ar ști sensul corect al expresiei, ar avea toate motivele să se simtă lezat, pentru că tocmai a fost făcut "ranchiunos"!

Intrați aici și citiți definiția din DEX. Dacă aveți prin bibliotecă Sinteze de limba română, de Theodor Hristea, găsiți și acolo explicații, dar și alte exemple simpatice (capitolul IV - Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogățire a vocabularului).

Mă veți întreba: "bine-bine, și atunci cum putem să lăudăm memoria cuiva, dacă expresia cu elefantul nu e ok?"

Simplu! Spuneți-i ca are o memorie formidabilă, grozavă, extraordinară, excepțională, prodigioasă sau de neegalat, de milioane!

O zi... de milioane vă doresc!