Spuneți-le, din partea mea, celor care folosesc expresia "ca drept dovadă" că nu e frumos să vorbească așa...
Rugați-i să înceteze.
Dacă se încruntă și vă întreabă "de ce?", ziceți-le că doar Mărgineanu, în cântecelul "Paraschiva", mai vorbește ca ei, numai că el o face în glumă, "Paraschiva" fiind un cântec de paranghelie, cum se zice în popor...
"Ce mult te-am iubit, Paraschivo!
Ți-am zis-o de-o mie de ori
Și, ca drept dovadă,
Ți-am adus grămadă
Vreo trei basculante dă flori..."
Sfătuiți-i să spună, pe viitor, "ca dovadă" sau "drept dovadă". E suficient.
3 comentarii:
"Ca drept dovada" aveti dreptate :) :)
Da, e corect cum spui. Blogul, destul de interesant într-adevăr, însă să nu uităm, pentru armonia versului, trebuie folosită forma aceea. Dar, dacă tot cunoşti atât de bine limba română, ah defapt rectific, gramatica limbi române, n-ar strica să te interesezi că în unele opere literare este permisă folosira pleonasmelor: cobor jos, urc sus. Nichita Stănescu însuşi inventa cuvinte, mulţi autori o fac.
Mihai Mărgineanul e un om excepţional, foarte inteligent, iar muzica sa redă realitatea cruntă, simbolică cetăţeanului comod, care nu vrea să progreseze şi bate pasul pe loc. Pe scurt, consider că n-ar trebui să iei versurile unui artist consacrat drept exemplu. Nu-ţi cunosc vârsta - nu mă intereseaza - sau cât de familiară eşti cu muzica folk, dar ca o informaţie preţioasă: folkul e poezie curată.
Un pic cam răutăcios pe alocuri, Anonim, dar nu-i bai! Mulțumesc pentru comentariu și pentru aprecieri! :)
Cât despre ce exemple dau, din artiști consacrați sau nu (apropo, de cei neconsacrați cum aflăm?), nu vă fie cu supărare, dar cred că asta mă privește, din moment ce eu scriu articolele...
Și, tot cu titlu informativ: am cântat folk, acum mulți ani, așa că pot zice că nu-s chiar străină de poezia genului.
O seară frumoasă! :)
Trimiteți un comentariu