”Jambiere” versus ”jampiere”

Meci strâns, nimic de zis, între cele două... Simpatiile sunt împărțite: mulți comentatori sportivi de primă linie manifestă o reală fascinație pentru forma cu ”p”, ”jampiere”, în timp ce alții pronunță cu ”b”, ”jambiere”.

Limba română ține doar cu ultimii ;)

JAMBIÉRĂ, jambiere, s. f. Învelitoare de piele, de lână sau de postav, care acoperă și protejează piciorul de la gleznă până aproape de genunchi. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. jambière.  (DEX '98)

Incorect: jampiere

Corect: jambiere

Termenul face casă bună și cu moda, dragilor, nu doar cu sportul. Folosiți-l, deci, cu încredere, și la magazin, când cumpărați articole de genul celor din imagini!

Comfort, comfortabil?

Sunt ok ambele forme - dar nu în limba română, ci în... rongleză, grai atât de iubit, din câte văd, pe plaiul mioritic :D
Limba română insistă pentru ”confort”, ”confortabil”. Cu ”n”, da, nu cu ”m”.
Insist și eu, dacă mi-e permis, de teamă să nu-mi pocnească timpanele atât de timpuriu, de cât comfort primesc, sărmanele, din toate părțile...

Revin și arăt:
Incorect: comfort, comfortabil
Corect: confort, confortabil

”Da-ți”? Păi se poate?

Se poate, văd... În mari încurcături îi mai pune pe câte unii bietul ”a da”, verb simplu ca ”bună-ziua”. Îl și conjugăm imediat, ca nu cumva să-l scrie cineva cum e scris la Realitatea, adică greșit.

Eu dau
Tu dai
El(ea) dă
Noi dăm
Voi dați
Ei(ele) dau

Asta e tot, dacă vorbim de indicativ prezent. Când dăm o comandă sau adresăm o cerere, un sfat, o rugăminte, îl trecem la imperativ, unde a da îmbracă două forme mari și late: dă! sau dați!

A-l scrie pe dați în forma da-ți e ca și cum l-am scrie pe dăm sub forma dă-m. Arată ca naiba, nu?
Eu știu de unde vine confuzia: mulți se gândesc la ”dă-ți”, ca în ”dă-ți seama!”/ ”dă-ți cu părerea!”, și de-asta îl fracturează pe ”dați”, scriindu-l cu cratimă. E simplu de constatat că avem de-a face cu același mod imperativ invocat mai-sus, numai că în primul caz(dă-ți) verbul este la singular, iar în cel de-al doilea caz(dați) este la plural, ambele la persoana a-II-a.

Deci: ”dați” nu se scrie niciodată cu cratimă - ”da-ți”, ne-am înțeles?

”A refula” e una, ”a defula” e alta

De foarte puține ori mi-au trecut pe la ureche folosiri adecvate ale acestor verbe. De regulă, vorbitorii abuzează fără milă de bietele ”refulări”, de al căror sens trag ca de un elastic. Așa se face că, vrând să spună că ”și-au descărcat sufletul” în fața cuiva, mulți zic ”am refulat” sau ”m-am refulat”. Greșit. Iată de ce:

1. verbul nu este ”a se refula”, ci ”a refula”, verb tranzitiv. La fel stau lucrurile și în cazul lui ”a defula” .
2. sensurile sunt răstălmăcite după ureche, ceea ce duce la situații comice, în care cineva îți povestește toată viața lui, cu toate relele și belelele, după care adaugă ”m-am refulat și eu, că prea s-au strâns multe!”. De aici și caraghioslâcul, pentru că nu de ”refulare” era vorba, ci de ”defulare”. Ca să zic și mai pe înțeles, refularea a fost când le-a strâns, când le-a adunat în subconștient, nu acum, când le dă afară. Dicționarele zic așa:

a refula = a respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului

a defula = a da curs liber ideilor refulate în subconștient, a-și descărca sufletul

Deci? Sunt ok și refulările, și defulările, că doar oameni suntem, dar măcar să nu le confundăm...

Semne de punctuație(I)

Am observat că mulți dintre bloggeri(și nu numai ei) aplică destul de vag regulile de bază ale redactării computerizate. Nu mă refer la mari finețuri și chichițe, ci la încălcarea unor norme elementare, foarte ușor de deprins, de altfel. Bunăoară, virgulele, punctele și toate semnele de punctuație sunt adesea încadrate de pauze - așa apare o inflație de spații goale ce nu-și au rostul și care, în plus, fac textul greu lizibil. Iată câteva exemple:

1) incorect: de mâine , o să...                                corect: de mâine, o să...
2) incorect: deși sunt în vacanță,voi scrie...          corect: deși sunt în vacanță, voi scrie...
3) incorect: Plec .Nu mai zăbovesc aici,e inutil .   corect: Plec. Nu mai zăbovesc aici, e inutil.

Reguli:
1) nu puneți pauză înainte de virgulă, ci după virgulă! Regula este valabilă pentru toate semnele de punctuație!
2) nu așezați cuvintele și semnele de punctuație ca într-un sac, înghesuite ca vai de ele! Pagina e mare, nu vă zgârciți la pauze, ci doar puneți-le unde trebuie!
3) Punctul nu trebuie să aibă spații libere stânga-dreapta, ci doar în dreapta!

Vă vând un pont: puneți pauze doar în dreapta semnelor de punctuație, nu și în stânga lor! O să fie ok, veți vedea!

”Drept care” versus ”drept pentru care”

Deși pare să se fi impus în vorbirea curentă, varianta ”drept pentru care” nu este corectă. Cei care vor să vorbească limbă română ”ca la carte” ar trebui, deci, s-o evite și să-l folosească pe ”drept care”. Iată definiția din DEX:

drept care - prin urmare, în concluzie, deci, așadar

Recunosc că îmi sună nițeluș cam strâmb acest ”drept care”, ca și cum i-ar lipsi ceva, dar... e bine că avem cu ce-l înlocui, dacă nu ne convine cum sună, nu?  :)

Medicație sau medicamentație?

Iată forma greșită, medicamentație, extrasă dintr-un articol publicat chiar astăzi în ediția online a unui cotidian central.

Corect se spune medicație. La fel de corectă este și sintagma tratament medicamentos. Găsiți aici definițiile care vă vor convinge.

Alcoolic versus alcoolist

Învinge alcoolicul. Detașat. Găsiți în DEX dovada.

Forma "alcoolist" este greșită, nu o mai folosiți!

Avem alcoolism și alcoolic, dar nu "alcoolist". Formele alcolist și alcolic, cu un "o", nici nu mai intră în discuție - sunt pe arătură rău de tot.

"Ca drept dovadă" - ce corvoadă!

Spuneți-le, din partea mea, celor care folosesc expresia "ca drept dovadă" că nu e frumos să vorbească așa...

Rugați-i să înceteze.

Dacă se încruntă și vă întreabă "de ce?", ziceți-le că doar Mărgineanu, în cântecelul "Paraschiva", mai vorbește ca ei, numai că el o face în glumă, "Paraschiva" fiind un cântec de paranghelie, cum se zice în popor...

"Ce mult te-am iubit, Paraschivo!

Ți-am zis-o de-o mie de ori

Și, ca drept dovadă,

Ți-am adus grămadă

Vreo trei basculante dă flori..."

Sfătuiți-i să spună, pe viitor, "ca dovadă" sau "drept dovadă". E suficient.

Viruși sau virusuri?

Răspuns: ambele. Alegerea formei de plural trebuie să ne fie dictată, însă, de domeniul la care vrem să ne referim. Domeniul medical își revendică forma "virusuri", în timp ce zona IT și-a adjudecat forma de masculin "viruși".  

Pe scurt, virusurile sunt pentru ființe, virușii - pentru computere.
 

VÍRUS, virusuri, s.n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursă a unui rău moral. [Pl. și: (m.) viruși]. – Din fr., lat. virus.

VÍRUS, viruși, s.m. ~ 2. (Inform.) Program care se autocopiază pe un calculator, fără știrea utilizatorului, infectând părți din sistemul de operare sau alte programe executabile. Folosit adesea în sintagma virus informatic.  

sursa foto: www.faqs.org, www.gerasoftech.ro

Fără tăntălăi!

Da, nu-i recunoaște nenea DEX, iaca! Da' uite că e băiat de treabă și nu ne lasă chiar așa, fără prostime... ne pune în brațe tontălăii, ca să nu rămânem cumva neconsolați.

Știu că e un cuvânt des folosit, tocmai de-asta insist: nu se zice tăntălau, ci tontălău, de la tont.

"Înșală", "așază" sau "înșeală", "așează"? Cum o fi corect?

Mergeți pe prima variantă, că nu dați greș -"înșală", deci, și nu "înșeală"!
                                                                     "așază", și nu "așează"!

Conjugarea la indicativ prezent se face fix cum vedeți mai jos Pentru alte moduri și timpuri, vă invit să dați o fugă aici și aici, pe dexonline.

Pentru cei grăbiți:
înșel/ înșeli/ el, ea înșală/ înșelăm/ înșelați/ ei, ele înșală
așez/ așezi/ el, ea așază/ așezăm/ așezați/ ei, ele așază

Facem o scurtă escală și la mai mult ca perfect, doar cât să vă spun că puteți alege ce formă vă face mai frumos cu ochiul dintre următoarele, pentru că toate opt sunt corecte:
noi înșelaserăm/ înșelasem

voi înșelaserăți/ înșelaseți

așezaserăm/ așezasem

așezaserăți/ așezaseți

O săptămână a Patimilor cât mai puțin zbuciumată să avem cu toții, inclusiv în exprimarea în limba română!

Afrodisiac sau afrodiziac?

Aproape peste tot -pe Internet, în reviste, la TV- veți găsi prima formă, afrodisiac, dar... este greșită, dragii mei! 

DEX Împărat e de neînduplecat și zice așa: cuvântul "afrodisiac" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate: afrodiziac.

Rețineți, deci, că aceasta este forma corectă și folosiți-o fără frică: a-fro-di-zi-ac. Cu z, nu cu s!

O altă belea e cu pluralul: dacă vă bate gândul să spuneți "afrodiziacuri", abțineți-vă! E greșit!

E corect să spunem "afrodiziaci, afrodiziace" atunci când vrem să folosim pluralul.

Spor la discuții și reverii! Tema e generoasă și... mereu la modă în ultimele câteva mii de ani...

Aversă, aversiune, aversitate, adversitate

Vai, ce patrulater frumușel! Un singur păcat are: îi lipsește o latură, cea cu aversitatea... Oricât de mult și-ar dori unii, cuvântul nu există în dicționar, parol!

Bun, și-atunci de l-o folosi atâta lume? Că m-am plictisit, zău, să-l tot aud! Eu bănuiesc că niște românași inventivi și jucăuși au făcut o combinație la minut între aversiune și adversitate și le-a ieșit... aversitate, pe care au început să ne-o furnizeze în... averse, direct în moalele capului, cum altfel?

Un simplu click pe cuvintele colorate vă va duce pe tărâmul minunat al lui DEX-Împărat, care vă va lămuri pe dată ce înseamnă fiecare cuvințel!

Pe scurt, ideea e că

aversitate = 0

aversiune = dezgust, antipatie

adversitate = situație dificilă, potrivnică

aversă = ploaie torențială de scurtă durată.

O zi fără averse, aversiuni, adversități și, mai ales, fără aversități vă doresc! Spor!

Ce să faci în caz de cutremur

 

Multă lume vorbește despre cutremur, dacă vine, dacă nu vine, când vine, dacă prezicătorii au sau nu dreptate când spun că se-apropie - asta și pentru că noi, românii, suntem cam panicarzi, de felul nostru, dar și din cauză că s-au întâmplat, ce-i drept, atâtea nenorociri cu seismele, în lume, în ultima vreme (vezi Chile și Haiti).

Bun-bun, și ce facem? Stăm să ne lamentăm că vine cutremurul și murim sau, mai bine, vedem ce am putea face ca să ne salvăm, în caz că se produce un seism puternic în Vrancea?

În primul rând, rețineți că nu cutremurele omoară oameni, ci clădirile care se prăbușesc și panica, de mână cu neștiința!

Multe victime sfârșesc din cauza deshidratării, așa că:

1. faceți-vă un obicei din a avea o sticluță cu apă la voi, oriunde v-ați duce!

Mulți oameni mor pentru că nu sunt găsiți la timp, pentru că salvatorii nu știu dacă e cineva prins sub dărâmături, așa că:

2. obișnuiți-vă să aveți tot timpul la voi un fluier mic, ca de arbitru! Nu râdeți, că vă poate salva viața! Un om prins sub moloz nu va avea forță să țipe după ajutor, dar într-un fluier va putea să sufle, ca să semnaleze că e cineva acolo.

3. fixați în perete mobilele masive din casă! Șifonierele, frigiderele sau bibliotecile pot prinde o dinamică teribilă (traiectorii ciudate + viteze foarte mari), în cazul unui seism de peste 7 pe Richter! Doar nu țineți la estetica pereților mai mult decât la propria viață, așa că dați-le cîteva găuri și fixați în perete, cu niște dibluri serioase, nu cu niște cuișoare, toate corpurile de mobilier!

4. abandonați definitiv teoria cu "e bine să stai sub tocul ușii"! Nu e! Nu e un loc sigur! E sigur doar dacă vreți să sfârșiți zdobiți. Vă veți convinge de asta după ce veți parcurge restul postării. E valabil și pentru "să te bagi sub masă sau sub pat". Dacă vreți să scăpați cu viață, nu faceți nimic din toate astea, în caz de cutremur!

Urmăriți un material de 9 minute, intitulat "Triunghiul vieții" și semnat de un specialist în metode de salvare în caz de cutremur, Doug Copp. Filmulețul este în engleză, dar adaug, în final, și traducerea în română a unui articol semnat tot de Doug Copp, care detaliază toate procedurile care vă pot salva viața, dacă un seism puternic s-ar produce.

Iată și articolul promis - "Triunghiul vieții", scris de Doug Copp, un specialist - textul e un pic cam lung, dar merită să-l parcurgeți integral, dragii mei! N-am vrut să-l scurtez, tocmai pentru a nu ciunti vreo informație importantă. S-aveți spor!

Numele meu este Doug Copp. Sunt șeful Salvării și Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaționale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Informațiile din acest articol vor salva vieți, în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de clădiri prăbușite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de țări, am fondat echipe de salvare în mai multe țări și sunt membru în mai multe echipe de salvare din diferite țări. Am fost Expertul Națiunilor Unite în Micșorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

In 1996 am făcut un film care a demonstrat metodologia mea de supraviețuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, orașul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions și ARTI au cooperat pentru a filma acest test științific.

Am prăbușit o școală și o casă cu 20 de manechini înăuntru. Zece manechini s-au "aplecat și acoperit", iar pe ceilalți 10 manechini i-am folosit în metoda de supraviețuire "triunghiul vieții". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături și am intrat în clădire pentru a filma și a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub condiții direct observabile și științifice, relevante pentru prăbușirea de clădiri, au arătat că ar fi fost 0% supraviețuitori pentru metodele cu "aplecat și ascuns". Ar fi fost mai probabil un procent de 100% supravietțuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vieții". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia și în restul Europei, fiind vizionat și în SUA, Canada și America Latină, pe programul TV RealTV.

Prima clădire în care am intrat a fost o școală din Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toți copiii erau sub băncile lor. Au fost zdrobiți, până la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supraviețui daca s-ar fi întins jos, lângă băncile lor, pe culoarele dintre bănci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre bănci. Nu am știut atunci că acelor copiii așa li se spusese, așa fuseseră instruiți - greșit, adică! Când clădirile s-au prăbușit, tavanele care au căzut pe obiectele de mobilier le-au zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spațiu vid lângă ele. Acest spațiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vieții". Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic și se va compacta mai puțin. Cu cât obiectul se va compacta mai puțin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) și cu atât mai mare și probabilitatea ca persoana care folosește acest gol pentru a se adăposti să nu fie ranită.

Data viitoare când priviți clădiri prăbușite, numărați "triunghiurile" pe care le vedeți formate. Sunt peste tot! Este cea mai comuna formă pe care o vei vedea într-o clădire prăbușită. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populația de 750.000 de locuitori) cum să supraviețuiască, să aibă grijă de familiile lor și să-i salveze pe alții în caz de cutremur.

Șeful Salvării din Departamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a însoțit peste tot. Iată cum povestește o experiență proprie: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt șeful Salvării din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înăuntrul unei clădiri prăbușite. Această situație a apărut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supraviețuit în "triunghiul vieții", care s-a format lângă motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care s-au băgat sub pat și sub mese, au fost zdrobiți și omorâți. (dă mai multe detalii, nume, adrese, etc.) Sunt exemplul viu al "tiunghiului vieții". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat și acoperit", care înseamnă moarte sau răni grave.

DOUGG COPP - observații și sfaturi:

1. Cei care pur și simplu "se apleacă și se acoperă" când clădirile se prăbușesc, sunt zdrobiți și uciși. De fiecare dată, fără excepție. Oamenii care se pun sub obiecte precum birouri sau mașini sunt întotdeauna zdrobiți.

2. Câinii, pisicile și copiii mici sunt, uneori, în mod natural ghemuiți în poziția fetală. Și tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur! Este un instinct de supraviețuire natural. Poți și tu supraviețui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, lângă un obiect mare, voluminos, care poate că se va comprima într-o oarecare masură, dar va lăsa, obligatoriu, și un gol lângă el!

3. Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil. Dacă acea cladire din lemn se prăbușește, sunt create mari goluri de supraviețuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puțină greutate concentrată care se poate prabuși. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe rani, dar mai puține trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4. Dacă ești în pat, pe timp de noapte și începe un cutremur, pur și simplu rostogolește-te jos din pat! Un vid de siguranță, un "trunghi al vieții" se fa forma lângă pat.

5. Dacă începe un cutremur în timp ce te uiți la televizor și nu poți scăpa ușor ieșind pe geam sau pe ușă, atunci întinde-te jos și ghemuiește-te în poziție fetală, lângă canapea sau lângă un obiect mare!

6. Nu sta sub tocul ușii! Toti cei care se așază sub ușa de la o intrare, când clădirea se dărâmă sunt omorâți. Dacă stai în cadrul ușii de la intrare și tocul ușii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părți, vei fi tăiat în două de intrarea ușii. În oricare dintre cazuri, vei fi omorât.

7. Niciodată să nu mergi la scări! Scările au un moment de frecvență diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările și restul clădirii se lovesc reciproc încontinuu, până când are loc prăbușirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbușească sunt ciopârțiți de treptele scării. Sunt mutilați oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbușește, nu mergeți pe scări! Scările sunt în cel mai mare pericol de a fi avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbușite de cutremur, s-ar putea prăbuși mai târziu, când oamenii s-ar buluci pe ele.

9. Dacă sunteți în mașină, coborâți și întindeți-vă lângă ea, pe asfalt! Chiar dacă un balcon se prăbușește peste mașină, lângă ea va rămâne un gol cât de mic, un triunghi al vieții care te poate salva.

10. Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei institutii de presă și al altor instituții cu multă hârtie stivuită peste tot, că hârtia nu se tasează. Se formează goluri mari în jurul teancurilor de hârtie, așa că e un bun adăpost locul de lângă ele, folosiți-l!


Asta a fost tot. Ar fi minunat dacă le-ați citi și membrilor familiei, prietenilor și colegilor articolul -  sunt convinsă că le-ar prinde bine să știe ce au de făcut, în caz că Vrancea ar da un cutremur violent. Instruiți-vă copiii și nepoții, dragii mei, pentru că, dacă voi n-o faceți, nimeni n-o face!