Nu știu ce trăsnaie este, automat, o adevărată provocare, cutariță e un adevărat lider, gropile sunt adevărate capcane, toate urmăririle borfașilor sunt ca-n filme, orice chef răsuflat devine o petrecere pe cinste, o ceartă banală primește, rapid, eticheta de adevărat scandal, două dosuri de palmă echivalează cu o bătaie ca-n filme, te miri ce duduiță este o adevărată vedetă, etc.
Înțeleg sărăcia vocabularului, doar este consecința directă a sărăciei lecturilor, dar... chiar așa de rupți în coate să fim când vine vorba de găsit un amărât de epitet? Nu mă mai apuc acum să dau eu idei pe-aici, că nu mai terminăm până mâine!
Mă rezum la a formula câteva rugăminți:
Mă rezum la a formula câteva rugăminți: 1. încercați, pe cât posibil, să nu folosiți în exces expresiile de mai-sus!
2. dacă vă auziți copiii sau nepoții abuzând de folosirea acestor clișee verbale, ajutați-i să renunțe la ele!
3. nu vă feriți, dragii mei, să fiți mai... poetici în exprimare - bogăția limbajului nu este un păcat, ci o virtute!
Succes!
4 comentarii:
Ati grait un adevarat adevar! Inundati de senzational, multi simt nevoia sa ne ridice la nivelul asteptarilor, asa ca ajung sa exagereze penibil :)
:))) "adevărat adevar" - bună gluma!
Cel mai simpatic aspect e că incercă cineva să ne RIDICE la nivelul unor așteptări... SCĂZUTE, palide, nu? :))
Ehe, deja pustanii incep sa vorbeasca cu "gen", iar dumneavoastra il criticati pe "adevarat" :)).
Folosirea excesiva a oricarui cuvant deranjeaza :)
Păi nu mai aștept decât ca jurnaliștii (pentru că exprimarea lor m-a împins să scriu postarea) să-și asume statutul de ”puștani”, Mihaela, și-i iert pentru toate scăpările! :))
Trimiteți un comentariu